Cum obții cooperarea copiilor în 5 pași

Sâmbătă am profitat de vremea blândă de toamnă și am scos copiii la grădină. Câteva ore a fost singură cu toți 6, dar nu ne-am plictisit, am făcut multe treburi de sezon, amânate din cauza programului nostru aglomerat. Printre țipete de bucurie, a fost și câteva nemulțumiri, certuri și indispoziții, care însă nu m-au abătut de la țintă; am terminat 90% din ce mi-am propus de acasă.

Cum am reușit? Care este secretul? Cum am convins copiii să coopereze unii cu ceilalți? Ajunsă acasă, am analizat strategia (pe care cu siguranță o vom urma de acum înainte, a fost foarte eficientă):

1. Am avut un plan. Înarmată cu o listă cu multe subpuncte, i-am adunat pe toți și le-am prezentat-o: treburi de 5-10 minute, ușoare de făcut. Am hotărât împreună (mai mult eu) cu ce începem, cu ce terminam. Le-am expus motivele (nu mai avem timp în altă zi, urmau iarăși ploi, rămânem în urmă cu prea multe mărunțișuri) și beneficiile ( vom avea ordine în curte, lăzi cu fructe și legume, etc).

2. Am împărțit echipele. Ca să nu existe prea multe discuții și nemulțumiri, am hotărât de la început cine cu cine face echipă și i-am împărțit: 2 la cules de nuci, 2 la pere, unul cu bebelușul (foarte activ, care se ține oricum de frații lui). Le-am dat tot ce au avut nevoie, ca să nu fie nevoiți să întrerupă „distracția” (saci, găleți) și le-am arătat variante, strategii și scurtături să termine repede.

3. Am stat între ei și i-am îndrumat permanent. Aici, de fapt, începea munca mea! M-am plimbat între echipe să văd ce fac, să le găsesc metode mai istețe de a lucra, să-i motivez, să-i ajut să fie productivi. Copiii au nevoie de mult ghidaj și antrenament, până devin eficienți în tot ce fac, de la teme la simple task-uri prin casă. Să facă treaba cu cap e un principiu la care lucrăm constant de mai mulți ani. Încet, încet calitățile gospodărești se arată!

4. Când au terminat, am verificat calitatea muncii lor. Un pas foarte important pentru toată echipa: ei au simțit că munca lor nu a fost în zadar, eu m-am asigurat că nu e nevoie să mai iau din timpul meu, în altă zi, să repar sau să termin ce nu au reușit ei să facă. I-am lăudat pentru efort, pentru lucrul împreună, pentru valoarea pe care o aduc familiei nostre fiecare prin bucățica lui.

5. La final am răsplătit cu ceva bun! Fără recompensă, nu există bucurie la muncă! Uneori luăm pizza, vara înghețată; după ce au terminat, i-am lăsat să se joace liberi.

La finalul zilei mama a fost mulțumită, copiii obosiți, treburile sub control. Lădița cu nuci, sacul cu pere și ordinea lăsată nu sunt permanente, în câteva săptămâni nu se mai cunosc. Rămâne doar mușchiul „treburilor” mai puternic (și bucuria mea că am cu cine lucra!)

Dragă mamă,

nu ezita să-i implici pe toți ai casei în treburi! Nu le vor face bine, repede și în liniște ca tine, dar pe termen lung le vor învăța și ei. Mai dă jos de pe umerii tăi poverile care nu-ți aparțin și împarte-le. E mult mai bine, mai frumos, mai ușor ÎMPREUNĂ!

Cu drag,

Ancuța (manager de echipă)