„Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.” Eclesiastul 1:8
Se apropie sarbatorile si imi pregatesc bilantul pe anul 2018. Poate bifez cateva impliniri materiale, realizari palpabile, dar cu sufletul meu cum stau?
Cat am crescut de anul trecut?
La ce defecte am lucrat?
Ce am imbunatatit la mine in 365 de zile?
Nu pot sa ma ascund in spatele copiilor, sa spun ca am fost ocupata cu ei. Eu stiu cat timp am pierdut iresponsabil si nu am sansa sa-l mai retraiesc. Cei care ma citesc si ma cunosc imi spun ca in scris par o mama relaxata. Nu sunt!! Ma framanta ganduri de nemultumire, de frustrare, de clevetire. Simt ca as putea sa fac mai multe cu si pentru copii, sa petrec timp de calitate cu sotul meu, sa fac binefaceri, sa incurajez o prietena in nevoie.
Adeseori, in gandurile mele e mare aglomeratie: meniul pe maine, haine de pregatit pentru serbare, vizita la un unchi bolnav, teme, o raceala, de comandat niste perdele, sedinta la gradi, si cate altele. E asa greu sa te linistesti cateva minute, sa-ti iei timp pentru tine fara sa te simti vinovata, sa poti sa meditezi la ce ti se intampla ca sa te ridici mai puternica.
Citesc un articol care ma pune pe ganduri, ma rascoleste, ma macina; meditez, incerc sa schitez niste schimbari pentru sufletul meu.. dar in cateva ore dau de alta postare, mai interesanta si inaltatoare; citesc si inima mea rezoneaza cu fiecare cuvant citit. Cineva imi trimite o meditatie pe care o ascult si care imi invioreaza sufletul, dar pentru prea putin timp. . si totusi, eu nu ma schimb cu nimic. Viata mea ramane in acelasi punct in care era si anul trecut.
Toata framantarea aceasta a vietii ne consuma si de multe ori nu mai vedem bucuriile si binecuvantarile, frumusetea si minunile de langa noi. Doar Dumnezeu si mila Lui indelung rabdatoare sa ne lumineze si sa ne deschida ochii, sa vedem Viata in splendoarea ei, mai ales acum in post, inaintea Nasterii Fiului Sau!
O saptamana binecuvantata sa aveti!
„Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure?” Iov 34:29
Photo by Luca Bravo on Unsplash
Citeste si : Stii ca esti mama daca..
PE care le-ai….:)
Eu rezonez intru totul cu tine, dar mai ales cu aceste ganduri care le-ai impartasit in acest articol…ah, cum te inteleg!