În ultimii 9 ani am născut 5 copii..restul lunilor, când nu am fost însărcinată am alăptat, așa că știu vreo două, trei lucruri despre treaba asta!😊
Despre beneficii și importanța alăptării s-au scris multe de către specialiști; eu vreau să punctez câteva aspecte mai puțin discutate, despre care proaspetele mămici nu prea știu, dar de care se vor lovi cu singuranță!
Alăptarea este:
- anevoioasă: mai ales la primul bebeluș, până înțelegi cum funcționeaza „sistemul”. Cu multă răbdare și perseverență poți să treci peste momentele dificile și să ai o experiență plăcută. Din păcate, în puține maternități există personal disponibil să ajute tânăra mămică să aiba un start bun și de cele mai multe ori apar complicații dureroase (mastite, ragade), peste care mama nu trece și oprește alăptatul, rămânând copleșită de vinovăție și neputință.
- dureroasă: nu-i chiar plăcut să stai cu o guriță atașată de sân majoritatea timpului, mai ales când apar și dințișorii și ești tratată ca o bucată de cauciuc 😅. La cateva zile dupa naștere, apare furia laptelui, sânii sunt extrem de dureroși și sensibili, laptele curge șuvoi, dacă mai pui și contracțiile post partum, obtii un amalgam de dureri și nici nu știi ce te doare mai tare!
- solicitantă: alaptatul la cerere înseamna disponibilitate totală! Când te cheamă bebelușul, răspunzi prezent, indiferent de oră sau locație! Poți să fii în biserică, la supermarket, în avion sau autobuz, pe stradă, în vizită, zi sau noapte, trează sau adormită😄.
- incomodă: mămicile care au alăptat știu ce înseamnă să stai cu un sân în gura unui bebeluș înfometat și cu un prosop pe celălalt, ca să oprești arteziana de lapte, să nu te uzi până la genunchi (la propriu!!)
- epuizantă: când bebelușul are pusee de creștere, când îi ies dinții sau este bolnăvior, suge atât de des, încât aproape rămâi fără vlagă😊
DAR…
daca resușesti să treci peste toate acestea, vei putea să te bucuri de o perioadă minunată din viața ta, care îți va da o împlinire aparte! Să-ți ții în brațe pruncul, să-l alipești de sânul tău, să te prindă cu gurița, mică și pofticioasă… să simți cum curge spre el bogație de lapte și iubire în același timp… să-l vezi cum crește din săptămână în săptămână cu ceea ce doar TU îi poți da.. să simți că, cel puțin pentru o perioadă, doar TU îi ești DE AJUNS!
Personal, mi se pare o minune pe care doar Înțelepciunea lui Dumnezeu o putea înfăptui!!! Dacă te numeri printre binecuvântatele care alăptează zilele acestea, hai să ne bucurăm împreună de pauza de alăptare!
Sursa foto: wordpress.com, unsplash.com
Citeste si : Stii ca esti mama daca..
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să dați un like sau un share. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei!
Eu alaptez de 16 luni și deși îmi este destul de greu, știu că o să îmi lipsească momentele astea.
Asa este. Alaptarea este o conectare profunda cu bebelusul! Partea buna e ca vin alte perioade, satisfacatoare in felul lor!🤗
Buna. Eu alaptez de 3 ani. Fetita cea mare: 3 ani si cea mica aproape 4 luni. …Sunt atat de muulte de spus. Ma cuprind tot felul de stari…dar..alaptarea e minunata.
Bucura-te de fiecare zi..se termina prea repede!🤗
Eu sunt acum la al 3 lea copil alaptat la cerere si cu toate ca uneori nu e usor si am experimentat cam tot ce ati punctat in articol, de fiecare data cand am ajuns la momentul intarcarii copilului am suferit enorm, am plâns zile întregi deși copilul era bine și pregătit pentru o alta etapă. In ambele cazuri durerea mi- a fost înlocuită cu bucuria unei noi sarcini. 🙂