Cum pregătești calea spre responsabilizarea copiilor

Nu mă mai satur de subiectul acesta! Citesc mult, vorbesc (și) mai mult, gust deja din beneficii și nu pot să nu spun și altora.

Sunt întrebată adeseori în consultațiile de organizare care sunt pașii, etapele sau secretele care fac ca procesul responsabilizării să aibe rezultate concrete, facile, eficiente. Pregătind prezentarea pentru părinți pe care o voi susține în câteva școli gălățene, am schițat câteva elemente necesare care fac ca implementarea responsabilizării să fie eficientă.

Le-am numit simplu Context favorabil și le luăm pe rând, cu liniuță de la capăt 🙂 :

*casa organizată „locul de joacă”, baza centrală, centrul de comandă – spune-i cum vrei, este prima cărămidă cu care construim responsabilitatea și independența copiilor. Degeaba le spui celor mici să pună șosetele la loc, dacă nu ai un loc special pentru șosete. Nu poți să le ceri să facă ordine în cameră dacă nu ai organizat cât de cât spațiul și ei nu ajung la raftul cu jucării. Deci, începem cu puțină ordine: sortare serioasă a lucrurilor; reașezare funcțională, la nivelul copiilor. Pregătim mediul, ca în el să putem exersa ușor, constant și eficient principiile dorite. Nu înseamnă că ne transformăm căminul într-un muzeu, de neatins, ci mai degrabă într-un spațiu de exersat abilități pentru viață.

*părinții – o echipă stabilim câteva reguli ale casei (ne jucăm, apoi punem la loc; strângem înainte de culcare, etc). Ce spune mama, spune și tata (sau și mai importat – regulile sunt pentru toți membrii; dacă tata lasă hainele pe scaun, șosetele pe hol și după duș ca după război, copiii văd și vor face.. ca tata!). Când e timpul de ordine, facem cu toții; când e de distracție, la fel! Nu există „polițistul rău” care  corectează, stă după fiecare să-și facă treaba, nici „polițistul bun”, care să scape de responsabilități sau și mai rău, să le facă în locul altuia. Când copiii înțeleg că părinții sunt în aceeași echipă, pasul 2 este complet!

*timp și răbdare doar pentru că ai scos o listă de treburi și ai spus copiilor ce au de făcut, nu te aștepta să meargă treaba perfect din prima. Din multa mea experiență, îți recomand să-ți temperezi așteptările și să te înarmezi cu toată răbdarea rămasă prin mintea ta: va fi o luptă de durată, uneori cu ceartă, rareori cu vorbă bună, pe termen lung. Orice lucru bun, oricât de mărunt ar fi, se clădește cu multă energie, vorbă și intenție. Partea bună e că beneficiile merită fiecare strop  investit.

Când ai toate elementele închegate, începe distracția!

*În funcție de categoria de vârstă, alege 2-3 ne-negociabile zilnic și urmărește constant îndeplinirea lor. Ai inspirație din cuib aici.

*Scrie-le mare și colorat pe o foaie / pe o tablă, în cuvinte simple, ușor de citit și înțeles. (Dacă ai nevoie de un tipar, las aici modelul nostru)

*Ca să fie procesul mai distractiv, stabiliți de la început și negociați recompense și penalizări; nu recomand să achiți bani pentru treburi, ci mai degrabă beneficii (culcat mai târziu în weekend, o jucărie/carte nouă la sfârșit de lună, lăsat la ziua de naștere a prietenilor, etc).

* Amintește-le la câteva ore ce mai au de făcut până seara! Vei fi o permanentă portavoce, până se vor sătura de vorbă și vor face de la sine ce trebuie.

*Bucură-te de rezultate! La început mici (ghiozdan complet, teme terminate înainte de cină, jucării strânse fără ceartă), spre mai mari (bani în pușculiță, neîntârzieri la activități, dimineți mai liniștite). Fiecare mică povară luată de pe umerii tăi se va simți încurajator, motivant și foarte miraculos! Crede-mă pe cuvânt!

Cu curaj, înainte!

Sunt aici dacă ai nevoie!

Ancuța, o mamă care se străduiește să crească copii responsabili, independenți, sănătoși

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *