Cronica unei nopți de Înviere

Sâmbăta Mare… ca orice gospodină veritabilă, jumătate de zi gătesc, cealaltă păzesc frigiderul de pofticioși.

Ai mei toți se culcă pe la 22, eu rămân pe baricade, încă muncind, convinsă fiind că voi rămâne cu cei mici acasă. Oboseala ultimelor zile mă împiedică să merg la slujbă.

La 23.15 termin de bifat lista de treburi; obosită, dar mulțumită parțial de ce am reușit să împlinesc săptămâna aceasta: împărtășit, curățenie, masa plină.. totuși simt că mai trebuie ceva. Pun de o cafea, mă revigorez și în jumătate de oră ies din casă cu ai mei spre biserică. În anii căsniciei noastre, am petrecut multe nopți de Înviere pe balcon, însărcinată, cu bebeluși agățați de pieptul meu. Am tânjit să cânt cu mulțimea „Hristos a înviat!”, așa că anul acesta mă pot bucura de sărbătoare.

23.55 Ajungem la biserica de cartier, ticsită de lume: unii fumau, alții ascultau o manea în așteptarea Luminii, mulți veniți doar pentru obicei. Se îmbulzesc spre lumânările preoților abia ieșiți pe scări, împlinind treaba cea mai importantă. Abia, abia îmi fac loc să ajung mai în față printre grăbiții cu lucruri mai importante de făcut.

00.00 Hristos a înviat! Nu prea are cine să răspundă! Simt așa o tristețe văzând starea tristă a oamenilor care nu înțeleg la ce sunt martori! Câtă batjocură! Cât dispreț! Cum să ignori Iubirea lui Dumnezeu? Cum s-o reduci la un ritual de bifat, o dată în an, alături de artificiile de revelion și alte nimicuri, etichetate drept „credință”?!

00.20 Intrăm în bisericuță, alături de câțiva credincioși; la fiecare „Hristos a înviat!” îmi dau lacrimile și îmi fac un proces de conștiință. A cui e vina pentru nepăsarea, neștiința, neiubirea celorlalți? Unde sunt creștinii-lumină, creștinii-sare?

00.45 Mă „lovește” o conștientizare tristă: oare nu-i și vina mea?.. pentru nelucrare, pentru puțina dragoste de aproapele, pentru  firimiturile date lui Dumnezeu din timpul meu, din mintea mea, din inima mea? Pentru puținul din mine, întors Domnului?

01.15 La strană se citește din Sf. Ioan Gură de Aur: „ De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat.
De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului Său.
De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. (..)..Intrați toți întru bucuria Domnului nostru! Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospatați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței, împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății!”

Mă umple de nădejdea rugăciunea aceasta!

Doamne,

ce măreață zi trăiesc astăzi! Câtă mângâiere, bucurie și nădejde în 3 cuvinte simple „Hristos a înviat!”. Fă-mă să le înțeleg deplinătatea, să le trăiesc sensul, să le simt puterea! Să mă văd cea mai de jos și motivul morții Tale, dar să fiu mai ales îndatorată pentru Jertfa de pe cruce și mângâierea adusă de Învierea Ta!

Când îmi va fi greu, când voi fi stoarsă de putere, când voi simți că dau totul copiilor mei, să-mi amintesc de dragostea Ta, Tată și de Jertfa Ta, Fiule. Vino, Duhule Sfinte, învăluie în tăcere, în recunoștință, în profunzime aceste zile de sărbătoare!

Hristos a înviat, Bucuria mea!