Cum eviți, ca mamă,  pericolele în dezvoltarea personală

Sunt o pasionată de învățare. Citesc constant, ascult podcasturi interesante, caut să mă înconjor de oameni isteți, de la care să prind și eu înțelepciune. Sunt, atât cât pot, actuală și relevantă.

Și totuși dezvoltarea mea personală se încadrează între niște limite, respecând câteva principii de bun simț:

*atenție sporită la surse nu tot ce citesc, tot ce ascult, tot ce primesc îmi este necesar, potrivit sau util. Mă interesează mult background-ul, cine vorbește, ce expertiză are. Mai bine ascult o mamă simplă cu mulți copii vorbind despre educarea lor, decât un expert cu multe diplome și un singur copil.

*filtru personal puternic nu am găsit cartea perfectă, cu care să fiu de acord 100%, nici omul pe care să-l urmez total, fără să mai gândesc eu pentru mine. Nici eu nu sunt perfectă, nici nu aștept de la alții o rețetă completă pentru provocările mele. Sortez informațiile, iau de peste tot doar ce pot folosi în contextul casei și familiei noastre.

*temperarea impulsurilor de fiecare dată când îmi trece prin minte vreun gând de „revoluție”, îmi amintesc vorba soldaților americani „no men left behind!” (Niciun om lăsat în urmă!). Nu vreau s-o iau prea înaintea soțului cu dezvoltarea personală, ca să nu existe pericolul, ca la un moment dat, să mă simt mai isteață și să mă răzvrătesc în vreun fel. Cred că este vital pentru familia noastră să „mergem” în același ritm.

*alinierea informațiilor cu credința mea încerc să-mi păstrez devenirea mea ca om pe drumul credinței creștine, pe care am primit-o de la părinți și pe care vreau s-o dau mai departe copiilor mei. Nu mă interesează să aplic curente noncomformiste, teorii ciudățele sau principii din afară. Mă detașez de tot ce simt că nu-mi face bine. Ce contravine principiilor creștine, dau deoparte cu toată inima, imediat ce simt abaterile.

*neatașarea totală de oameni, idei și păreri. Într-o societate atât de îmbâcsită de specialiști, mentori și influenceri tot mai agresivi, mai dualiști și mai „subțiri”, nu mă încred în nimeni, nici nu mă agaț de cineva ca de un salvator. Creștem, ne mai maturizăm, mai schimbăm gândirea. Încerc să mă păstrez la o distanță sănătoasă de tot ce aud, tot ce citesc, tot ce văd. Habotnicia nu face bine, în niciul domeniu!

Tu cum vezi treaba asta? Cum te dezvolți? Care-ți sunt ne-negociabilele?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *