Stau în liniștea casei cu cafeaua în mână..în minte îmi vin frânturi de versuri pe care imediat le aștern pe hârtie.. le las aici, ca aducere aminte a zilei de azi..
Când ghioceii înfloresc
Aud din Cer o dulce șoaptă:
„E gata iarna. A trecut!
Și vine primăvara-ndată!”
E glasul bunilor mei dragi
Care-au plecat de mult Acasă
Dar care-așteapta-n prag de Cer
Reîntâlnirea cea frumoasă!
Mi-e tare dor de voi, bunici
De vorba caldă și duioasă..
V-aș vrea o vreme iar aici
Să stăm cu toții la o masă.
Dar până ne-om vedea din nou
Vă țin în suflet, mai aproape
De cei cu care pe pământ
Voi sta alături pân’ la moarte.
Cu dor nestăvilit aștept
Acea eternă Primăvară
În care veșnic vom cânta..
O, vino Doamne.. vino iară!
Ghioceii din curtea bunicilor mi-au umplut inima de amintiri și au împletit câteva versuri, într-o dimineață însorită de martie.
