Pentru mama cu copii mici, scrisoare de pe malul celălalt

Dragă mamă,

te văd aproape zilnic, cu copiii în parc, pe stradă, la activități, la biserică…

… de dimineață ești la dispoziție lor, cu toate puterile tale: le spui povești, le cânți, îi scoți la plimbare, gătești ce știi mai bun, citești cărți despre creșterea lor. Cât dorm la prânz, ordonezi casa, faci brioșe, mai speli o tură de hăinuțe. Apoi, când se trezesc, o iei iarăși de la capăt, cu părul vâlvoi, ochii obosiți, mintea mereu pe fugă.

Uneori simți că nu mai poți.. de oboseală, de frustrare, de aceste zile identice, care par să se repete la nesfârșit.

Uneori simți că nu mai știi cum să-i educi, mai ales când se ceartă continuu pe aceeași jucărie, deși au atâtea altele la dispoziție.

Uneori ți se pare că tot ce faci e în zadar, că nu se văd rezultate. Oricât le-ai explica o greșeală și le-ai vorbi despre vreo boacănă, pare că nu pricep sau nu vor să înțeleagă ce au greșit, ce au de îndreptat sau de evitat.

Uneori țipi la ei și vinovăția care vine avalanșă te copleșește. Doar că tu, de fapt, îți strigi neputințele, le „scoți” din tine, te eliberezi.

Uneori munca ta e ignorată, desconsiderată, neapreciată. Când simți asta, nici nu te mai trage inima să te mobilizezi iar să speli toaleta, să strângi firimiturile, să aduni jucăriile.

Și totuși continui…

… pentru că, în inima ta, știi că totul este pentru o vreme, pentru un scop, pentru o menire, date de Dunezeu special pentru tine, pentru timpurile acestea!

Ca una care am trăit deja aceste stări (mulți ani), dar am trecut deja în altă etapă, îți spun, cu toată dragostea: vor veni timpuri mai bune, cu mai puțină ceartă, mai puțină oboseală, mai multe bucurii și împliniri. La un moment dat, vei începe să culegi roadele și crede-mă că bucuria acelor zile va fi mult mai împlinitoare decât îți imaginezi și va eclipsa total greul de azi. Nu-i totul roz nici cu copii mari, nu te mint! Dar când vei primi mici confirmări că ce ai făcut, ai făcut bine, vei fi mult mai motivată să crești copiii mai cu drag, mai cu dedicare, mai profund și împlinitor.

Azi te îmbrățișez din mijlocul copiilor mei, cu inima și cu gândul! Continuă să fii mamă devotată, plină de iubire! Știi bine ce ai de făcut; simți în sufletul tău ce e frumos, ce e drept, ce merită! Ce nu mai poți tu face, poate Dumnezeu!

Cu gândul la tine,

Ancuța🤗

(o mamă de pe malul celălalt)

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să dați un like sau un share. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *