Zilele acestea, prin media, face furori Sorana Cârstea. Nu pentru rezultate remarcabile în tenis, ci pentru câteva cuvinte.. remarcabile: „Faceți bărbații din nou masculini, faceți femeile din nou feminine, faceți copiii din nou inocenți!„. Unii au dat cu ea de pământ și au criticat-o ca fiind înapoiată, homofobă, „expirată”; mă miră violeța cu care a fost atacată și interpretările date unor cuvinte simple. Să nu mai ai loc să-ți spui părerea, mai ales când ceea ce exprimi este Normalul, îmi pare exact ca în povestea cu hainele noi ale împăratului. Omul era gol, dar curtenii admirau niște ținute imaginare!
Și totuși, cui se adresează Sorana? Cu cine vorbește? Cine poartă responsabilitatea atâtor ciudățenii? Am încercat, într-un exercițiu de imaginație, să dau un răspuns plauzibil!
O fi SOCIETATEA! Desigur, ea poartă vina tuturor evoluțiilor de mentalitate, nu-i așa? Nu pune ea în fața copiilor noștri „modele” de urmat, trenduri de acceptat, haine de cumpărat, chiar și presiunea de a avea ce are colegul, vecina sau „prietenii” de pe Facebook? Nu ne este nouă teamă de ce vor zice ceilalți dacă fiul nostru nu are și el măcar niște cercei în nas sau niște ghete avangardiste? Sau că fiica noastră nu poartă cele mai noi ținute, ci umblă îmbrăcată normal, simplu, chiar anost?
Sau poate e BISERICA?! Nu e rolul ei să păstreze un nivel de moralitate ridicat? Nu sunt preoții / pastorii sau orice altă autoritate duhovnicească de tras la răspundere pentru devierile de comportament ale turmei încredințate spre mântuire? Nu ar fi mai ușor de aruncat vina doar pe ei?
Dar dacă aceste vorbe sunt îndreptate către FAMILIE? Nu este oare ea „miezul acțiunii”, centrul din care copiii pornesc în viață, locul în care ar trebui încurajate comportamentele sănătoase?
Ies cu bebelușul la plimbare aproape zilnic. Observ, fără să vreau, adolescenți care mai de care mai modern și preadolescenți maturizați timpuriu; fetițe de 10 ani cu unghii de 10 cm, gene false și semi-tricouri; băieți fumând, cu tatuaje la nici 12 ani, folosind expresii care îmi smintesc urechile. „Șmecherii” de adulți postate pe TikTok sau Facebook, pe care nici măcar nu le înțeleg total și gesturi vulgare, pe care părinții nici nu le bănuiesc.
Simt că e un cerc vicios, greu de rupt: părinții vor să le dea copiilor tot ce e mai bun, tot ce ei nu au avut; pentru asta muncesc ore suplimentare, departe de casă, sacrificându-se spre epuizare. Copiii însă vor timp petrecut împreună, îmbrățișări și dragoste. Pentru că le nu primesc, cer continuu dovezi de iubire cu etichetă și cod de bare (haine, gadget-uri, vacanțe, etc). Cu cât ei cer mai mult, împingând limitele de bun simț, cu atât părinții se dau mai mult peste cap, să le împlinească dorințele. Cei mici nu-i mai respectă pe cei mari, care au un profund sentiment de „niciodată de ajuns”. Iar viața trece, adunând continuu frustrări, dezamăgiri și traume și de o parte, și de cealaltă!
Mă sperie lumea în care îmi cresc copiii! Totuși, îmi văd în continuare de treabă:
-aleg haine copilărești pentru copiii mei, potrivite vârstelor lor
-eu însămi mă port decent, respectuos, cu bun simț atât în îmbrăcăminte, cât și în comportament
-pun reguli de urmat acasă, la școală, pe stradă și mă asigur că sunt respectate
-sunt atentă la toate gesturile lor și corectez abaterile, fără întârziere
-vorbesc cu ei despre toate lucrurile care par să le facă cu ochiul (modă, anturaje, adicții)
-am permanent mintea trează la tot ce le apare în cale și încerc să combat orice trend periculos cu argumente, povești, sfaturi
Acesta nu este un articol de parenting. Nu am dreptul și nici nu-mi doresc să spun eu cuiva cum să-și crească copiii. Fiecare face cum crede că e mai bine. Eu însă știu că pentru casa mea și pentru copiii mei varianta propusă de ei (societate, influenceri, etc) nu este una bună. Scopul meu principal, ca mamă creștină, e să lupt pentru inocența copiilor mei, pentru feminitatea fetei mele și pentru normalitatea băieților mei, oricâte săgeți ar fi aruncate înspre noi!
Dă-ne, Doamne, înțelepciune!🙏
#sieusuntsorana
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să dați un like sau un share. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei!
Sunt total de acord cu tine!
Fetițele mele nu port cercei și toata lumea mă întreabă și îmi impune să le pun cercei!
Asta nu e un lucru râu însă dacă alegerea mea este sa nu le pun cercei până ce vor hotărî ele dupa ce le explic motivul care nu doresc sa facă lucrul ăla comunitatea nu trebuie sa decidă în locul meu!