Iov și prietenia în vreme de încercare

Sarcina a șasea a fost, pentru cuibul nostru, una cu multe lecții și învățături. Am înțeles încă o dată că Dumnezeu are un plan cu fiecare familie, că timpul Lui este mai bun decât ceea ce gândim noi, iar ceea ce credem că avem nevoie noi, oamenii, de multe ori, este greșit, vinovat sau inutil.

O altă concluzie este valoarea prieteniei și a gesturilor mărunte făcute pentru alții în vreme de nevoi. Până acum nu am avut nevoie în mod constant de ajutor; am reușit să ne facem treburile cât de cât singuri. Însă, statul la pat și imposibilitatea de a mă ocupa de casă au fost adevărate provocări. Am trecut peste toate și cu ajutorul prietenilor: am primit mâncare caldă de la cine nu mă așteptam; unii ne-au adus copiii de la școală sau le-au făcut mici bucurii. Am primit multe mesaje de încurajare și știu că au fost mulți cei care ne-au pomenit în rugăciuni.

Toate aceste gesturi pentru care suntem foarte recunoscători m-au făcut să înțeleg deplin pasajul de mai jos. Am ajuns cu lectura Bibliei la cartea Iov. Deși am citit-o de mai multe ori, abia acum capitolul 2 mi-a vorbit în mod deosebit:

„11.Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă şi să-l mângâie.

12.Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfâşiat mantalele şi au aruncat cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor.

13.Şi au şezut pe pământ, lângă el, şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.”

3 prieteni” – ce binecuvântat a fost Iov, să aibă atâția oameni pe care îi numea prieteni. Să poți să-ți numeri persoanele pe care te sprijini, în care găsești ajutor, care știi sigur că vor fi lângă tine în încercare – asta da bogăție în viață! Nu te întreb câte prietene ai și tu, dar dacă poți numi măcar doi oameni în această categorie, să știi că ești binecuvântată!

„Din Teman”, „din Șuah”, „din Naama” – 3 oameni din 3 locuri diferite; îmi imaginez că neavând telefoane sau alte mijloace prin care să țină legătura și să „sudeze” relația, probabil se vizitau, petreceau timp împreună, își împărtășeau gânduri, toate cu efort de energie, cheltuială, sacrificiu. Astăzi e așa ușor să fii prieten cu Ioana de la Arad, Roxana de la Gherla sau Andreea de la Suceava, dar oare câte facem eforturi să păstrăm relațiile calde, înfloritoare, profunde?

„S-au sfătuit şi au plecat de acasă..” „Să nu deranjăm!”, „E prea departe!”, „Să-l anunțăm că venim!”- a spus oare vreunul dintre ei scuzele pe care le folosim noi atât de des? Nu cred! Au stat de vorbă, au cântărit problema; la unison și-au lăsat comfortul casei, liniștea proprie și au plecat, să fie alături de prietenul lor, aflat în mari încercări. Când auzi că cineva apropiat trece printr-o încercare, fă și tu la fel! Du-te la ușa lui! Intră-i în casă! Stai-i alături! Nu e dovadă mai mare de prietenie decât ajutorul necerut la nevoie!

„..să-i plângă de milă şi să-l mângâie.” De asta avem nevoie cu toții în ziua încercării; nu de critici, nu de judecată, nu de râs vinovat pe la colțuri. O vorbă bună, o încurajare, un mesaj de prietenie fac uneori mai mult decât orice lucru fizic. De câte ori nu ai auzit de vreo cunoștință care trece prin probleme și nu ai stat cu telefonul în mână, neștiind ce să faci? Să suni? Să trimiți un mesaj? Dar ce spui? Cum spui? Până la urmă, ai renunțat să faci ceva..Încearcă data viitoare să fii mai curajos, nu e vorba de tine! Disconfortul tău e mult mai mic decât binele purtării de grijă față de un suferind!

„au ridicat glasul şi au plâns.” Ce dovadă de empatie, să simți cu aproapele tău aceleași trăiri ca el. Au plâns nu de milă, ci din dragoste pentru prietenul lor, de durerea prin care trecea, de necazul care s-a abătut asupra lui. „Plângeți cu cei ce plâng!”, mai spune un verset și ce binecuvântare să ai cu cine împărți bucuria, dar mai ales durerea!

„au şezut pe pământ, lângă el, şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă..” Prieteniile profunde nu mai au nevoie de multe cuvinte! Sunt oameni lângă care poți sta în tăcere și după un timp să te simți despovărat, liniștit, încurajat; oameni lângă care timpul trece altfel; oameni pentru care se merită să faci eforturi, ca să le fii aproape!

„..vedeau cât de mare îi este durerea.” Pe măsură ce citesc întreaga carte Iov, găsesc semne ale prieteniei profunde a acestor 4 bărbați; văd cât de bine se cunoșteau unii pe alții, ce discuții pline de însemnătate aveau, cât de matură era relația lor. Felul în care simt durerea unuia dintre ei dovedește cât de frumoasă este prietenia în vreme de necaz.

Lecția principală din experiența noastră și din cartea lui Iov, pentru mine și casa mea este simplă: „Fii simțitor cu cei aflați în încercare!” Un gest mărunt pentru tine poate aduce alinare unui suflet întristat!

Cu drag,

Ancuța (o mamă care încearcă să fie o prietenă mai bună!)

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să dați un like sau un share. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *