Ani, kilograme, contul din bancă, urmăritori pe Facebook: astăzi, mai mult ca oricând valoarea noastră este cuantificabilă și în funcție de ea suntem iubiți sau urâți, acceptați sau respinși, adorați sau blamați.
Ca sa fii acceptat în mediile „înalte” trebuie să te încadrezi într-o limită de -5+5 kg greutatea unui fotomodel; ca să fii apreciat, măcar 100.000 followeri; ca să ai prieteni contul bancar trebuie să aibă măcar 5, 6 zerouri. Hainele cu care te îmbraci nu contează decât dacă te-au costat venitul pe o lună.
Superficialitatea și inversarea valorilor au transformat viața și societatea într-un tablou trist și nerealist. Oamenii aleargă disperați după fericire, bogăție și aprecieri, călcând pe principii și prieteni; aparențele au devenit mai importante decât orice altceva și în goana după „mai mult”, uită esențialul.
Sufletul..
.. cu sufletul cum facem?
Cum cuantificăm pacea? Cum măsurăm fericirea? Ce indice folosim să exprimăm inima liniștită?
Mă gândesc de câteva luni la problema aceasta și încă nu am găsit răspunsul. Știu doar să numesc momente când am simțit sufletul plin de bucurie, liniște și căldură:
-un alăptat în timpul nopții, în liniștea deplină a casei;
-momentul dinaintea împărtășirii copiilor, când așteptau încolonați cu lumânarea aprinsă;
-dimineața de Crăciun cu bucuria cadourilor și ceaiul de portocale
-mânuțele celui mai mic puse prima oară în rugăciune, imitându-și frații
-noaptea de Înviere cu fior de „Hristos a înviat!”
-joaca liniștită a copiilor într-o zi obișnuită
-strângerea în jurul mesei, lângă o mâncare simplă
-joaca în nisip, la mare, eu privindu-i pe toți și minunându-mă de ei
-răsfoirea fotografiilor cu copiii noștri bebeluși, cu ochii înlăcrimați și inima fericită
-zile cu muncă în grădină, când ridic ochii dinre legume și copiii zburdă în jurul meu
-îmbrățișările și pupăturile lor, în zilele pline de rutină
Sunt frânturi de clipe când am atins Fericirea, de care îmi aduc aminte în mod explicit. Nu sunt doar generalități; știu exact unde eram, ce am simțit, cum m-am bucurat. Cum mi-a bătut inima cu putere și cum m-a cuprins o căldură liniștitoare. Cum am auzit în mintea mea: „Ce binecuvântată ești!”. Probabil așa se simte sufletul 100% fericit!
Sursa foto: unsplash
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram cuibulancutei.
