Răsplătire

Am născut primul copil la 24 de ani, după o sarcina ca o majorității femeilor: plină de griji, cu teamă de necunoscut si multe emoții. Am născut natural, dar vindecarea epiziotomiei a durat aproape 2 luni și a lăsat în mintea mea o traumă peste care am trecut foarte, foarte greu.

A doua sarcină, la 2 ani distanță a fost provocatoare pentru că am trecut printr-un cerclaj, imobilizare la pat de la 22 de săptămâni, naștere traumatică și o nouă epiziotomie greu vindecabilă.

A treia sarcină, după numai un an, un nou cerclaj la 18 săptămâni, iar imobilizare la pat, aceleași temeri și griji. Nașterea a fost acceptabilă, travaliu scurt, bebeluș perfect!

A patra sarcină, aceeași poveste de la 16 săptămâni: griji pentru copiii mai mari, neliniște și panică pentru bebelușul din burtică, lupta cu vorbele celor din jur, teamă constantă. Naștere frumoasă, bebeluș perfect!

Încă una și termin😀: a cincea sarcină mi-a adus un nou cerclaj la 14 săptămâni, imobilizare la pat, emoții la fiecare mișcare a bebelușului, griji nenumărate, frică până la extenuare, lacrimi multe. Naștere de poveste, bebeluș perfect!

Neputința de a avea grijă de copiii mai mari, frustrarea că nu pot să mă ocup de casă, grijile constante, nopțile de nesomn, durerile nașterilor, semnele epiziotomiilor, toate au contribuit la crearea unui monstru cu care am trăit pe parcursul sarcinilor mele. Mi-a furat bucuria, pacea și împlinirea pe care le vedeam la alte femei însărcinate. Mi-am dus lupta suferind, sub ochii triști și neputiincioși ai soțului meu, în criticile constante ale celor din jur, suportând multe priviri aspre și remarci ofensatoare.

DAR…tot ce am trăit m-a pregătit să fiu femeia de azi! M-a întărit, m-a călit, mi-a dat putere să stau demnă în fața oricui. Nu-mi justific viața în fața nimănui, o trăiesc cu bucuria inimii împlinite! 12 ani de căsnicie, din care 10 am fost insărcinată sau am alăptat, uneori în același timp😀; au fost anii devenirii mele și sunt recunoscătoare pentru ei!

Dumnezeu mi-a răsplătit suferința, mi-a șters durerea și a lăsat în locul ei o bucurie fără margini. Nu aș schimba nicio zi grea cu una mai ușoară!

Dragă mămică, în orice etapă te-ai afla, să știi sigur că ești într-un proces de transformare, din care vei ieși mai puternică! Tot ce trăiești azi este cărămidă în devenirea femeii de mâine; bucură-te de această „călătorie” și fă din ea una specială!

Te îmbrățișează o mamă parteneră de drum!🤗🤗

Sursă foto: arhiva personală

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram cuibulancutei.

9 comentarii

  1. Cât de frumos 😍pe atat de emoționant și de greu 🥺🙈🥰 ….dar vorbă ta ,bucuria e nemărginită cand ii vezi cum cresc si sunt sănătoși.
    Te cred si te înțeleg perfect deși am doar două copii dar doua nașteri naturale 🙈🙈traumatizante ….in fine.Imi mai doresc copii🥰😍🥰pentru ca sunt cea mai.mare mulțumire și binecuvântare in viata si inimile noastre pe acest pământ.
    Multă sănătate și putere îți doresc puternică mămică!!! 🥰😍💐🤗🌈❤Abia astept sa ti citesc gândurile de bunică peste ani😁🥰🙏🙏🙏

  2. Vai ce frumosi sunteti! Superbi!
    Esti puternica, ajutorul tau vine de sus! 🙏🤗
    Te pup, sa ai o zi frumoasa!

  3. Cât de mult ne asemănăm, Ancuța dragă! Și eu am tot 12 ani de căsnicie, din care 9 i-am petrecut fiind însărcinată și alăptând cei 5 copilași pe care Bunul Dumnezeu mi i-a dat și de care nu sunt vrednică! A trecut prea repede timpul cu griji, oboseală, nervi întinși la maxim, dar privind în trecut nu aș schimba nimic. Doar pe mine: să fiu mai răbdătoare, mai iubitoare și mai atentă la nevoile copiilor mei! Te îmbrățișez cu drag și-ți doresc clipe minunate alături de îngerașii tăi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *