12 ani

La începutul acestui an, ne-am propus, printre multe alte lucruri, să ne sărbătorim zilele de naștere cu mai mult entuziasm, cu recunoștință și mulțumire pentru tot ce avem. Cu aniversarea căsniciei noastre, în cuib se încheie zilele festive, așa că am profitat și am făcut din ea o sărbătoare. Ne-am dorit să ne petrecem ziua amândoi, cu copiii, într-un loc frumos. Am hotărât cu câțiva ani în urmă să nu ne facem cadouri reciproc, ci să ne bucurăm de experiențe noi împreună.

Am căutat o locație aproape de casă, unde să petrecem câteva ore de liniște și am dat de cetatea Enisala, aflată în județul Tulcea, la 110 km de Galați. Am pregătit un itinerariu mai lung, cu două lacuri de bifat, aflate în zona Măcinului. Am împachetat pentru un picnic, am luat bicicletele cu noi și am pornit la drum în jur de ora 9; i-am surprins pe copii, care au aflat destinația abia la poalele cetății😀.

Ruinele sunt impresionante atât prin istoria lor, cât și prin peisajul surprins din orice colț al cetății: întinderi de ape, eoliene în depărtare, canale pitorești ale lacurilor Babadag și Razim, de o frumusețe copleșitoare. Pentru că se află la altitudine, am fost surprinși de un vânt puternic, dovadă mai toate pozele ne arată cu ochii închiși😅.

Când am coborât, am hotărât să tragem o fugă la Sarichioi, un portuleț pe malul lacului Razim. Ne-am luat câte o cafea, fiind convinși că nu vom zăbovi prea mult și ne vom continua drumul în maxim o oră. Dar am dat de un peisaj superb!!!

Zeci de bărcuțe se legănau lângă poduri de lemn rustice, pescăruși zburând aproape de mal, miros de alge și pește, totul de vis!

Chiar pe malul lacului, am parcat mașina: cei mari s-au plimbat cu bicicletele, iar cei mici s-au bucurat de un parc drăguț, cu leagăne și balansoare; nisipul fin i-a convins imediat să se descalțe și au petrecut 3 ore alergând și inspirând aer proaspăt de lac. Ne-am odihnit și noi, savurând cafeaua privindu-ne copiii cum se jucau fericiți. Era prea bine să plecăm repede!!! Am făcut multe poze copiilor, dar și nouă; amintirile capătă mai multă duioșie când vezi dovezile palpabile a ceea ce ai trăit.

Abia pe la 5 am pornit spre casă, dar am mai făcut un popas la marginea unui câmp de porumb☺.

Am cules pampas, am desfăcut o șampanie (de copii😁) și ne-am bucurat de doza mare de zahăr din bezele și maccarons😅😅. Ștefan a concluzionat isteț: „mami și tati, voi aveți multă iubire în inimă!!!”

Am gândit ieșirea noastră timp de 2 săptămâni: am căutat locația, am stabilit traseul, am pregătit bagajele, dar partea cea mai frumoasă a venit pe neașteptate; să găsim locul acesta minunat, plin de liniște, a fost o răsplătire neașteptată a excursiei noastre. Încă o dată viața mi-a arătat câtă frumusețe poți găsi în necunoscut! Aceasta este lecția din anul 12 al vieții noastre împreună!

Soțul meu nu-mi face declarații publice, nu dă like sau share articolelor mele, pare absent din viața online😀. Dar este susținătorul meu, prietenul cel mai bun, partenerul cu care pot muta munții! (Se pare că eu sunt cea cu declarațiile😀😀)

La mulți ani vieții noastre împreună! Provocatori, dar aducători de împlinire! Grei, dar nespus de frumoși! Puțini pe pământ, dar cu promisiunea Veșniciei!

Sursă foto: arhiva personală, septembrie 2020

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram cuibulancutei.

9 comentarii

  1. La multi ani! Ce mult mi-as dori si eu macar un pic din viata de sotie si mamica…urmaresc cu drag blogul tau si sper sa imi fie de ajutor candva toate aceste experiente pe care ni le impartasesti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *