Daca intrebi un om implinit, ce anume il face fericit, exista sanse mari ca printre primele trei lucruri pe care ti le spune sa se afle prietenii. Aristotel da chiar si un procentaj:
„cel putin jumatate din fericirea de pe lume se datoreaza prieteniei”. Calitatea vietii este deci, legata de relatiile trainice si sincere pe care le cladim; printre multe alte competente pe care copii le invata acasa, prietenia este una din cele mai importante si mai folositoare pentru viata!
Copiii nostri mai mari ( 9 si 6 ani) au ajuns intr-o etapa a vietii cand simt nevoia de prieteni, altii decat fratii lor, cand prietenia de genul „hai sa ne jucam cu Lego” se transforma in „hai sa-ti spun un secret”!
De cand au inceput sa mearga i-am incurajat sa fie sociabili, sa se joace cu alti copii, nu doar cu fratii si verisorii, sa cunoasca oameni noi de la care sa invete ce este bun; in jurul varstei de 5 ani, au inceput sa lege prietenii in functie de simpatii sau interese comune si atunci am intervenit si noi cu „ghidajele”. Deoarece ne dorim pentru ei influente pozitive, incercam sa-i directionam subtil spre oameni compatibili cu credintele noastre, de la care sa invete lucruri bune si ziditoare si care in momentele dificile din viata lor, sa-si arate influenta pozitiva. Daca nu ne implicam acum, cat sunt inca mici, cat timp putem controla felul prieteniilor, peste cativa ani, vor alege singuri si exista posibilitatea sa nu ne placa ceea ce vor alege!
Piedici in calea prieteniei:
*lipsa de incredere in propria persoana: cand te simti mic, inutil si neimportant este foarte greu sa ridici capul din pamant, sa vezi oamenii minunati de langa tine; copiii au nevoie sa se simta valorosi si sa isi cunoasca bine punctele tari ale personalitatii lor; unii au un simt al umorului foarte bun, altii sunt empatici, altii au puterea sa adune alti copii pe langa ei si sa intretina o atmosfera placuta. Atunci cand sunt constienti de calitatile lor, vor avea mai mult curaj cand intalnesc posibili prieteni.
*timiditatea: Unii copii sunt din fire mai retrasi, mai timizi, poate au lipsa de incredere in ei si desi isi doresc sa fie prietenosi, se descurca mai greu; in cazul acesta, trebuie lucrat mult, cu intelepciune la partea de curaj si initiativa.
*lipsa de oportunitati: nu sunt expusi oamenilor noi, nu sunt scosi din cercul limitat al prietenilor de familie sau al verisorilor, nu au posibilitatea sa se intalneasca cu alti copii; de aici, problemele care apar in dezvoltarea initiativei si sociabilitatii. Daca ai un copil pe care il expui constant aceluiasi grup de prieteni, apare o familiaritate si o rutina, benefice, care il fac pe copil sa se simta acceptat si nestresat de noutate. Dar cand il duci intr-un grup nou unde trebuie sa ia initiativa, sa se prezinte, sa se integreze, se dezvolta extraordinar de frumos si pe masura ce creste si traieste astfel de experiente, devine tot mai sigur pe el!
*invidia: un copil care nu poate sa se bucure de reusita vreunui prieten va evita sa petreaca timp cu cineva mai bun ca el si la randul lui, va fi evitat. De mici trebuie sa le explicam cat de diferiti suntem individual, dar cat de completi impreuna. Copiilor nostri le dau urmatorul exemplu: D este curajos, deschide usi, vorbeste, intreaba, pe cand C. este mai timida, dar are o putere extraordinara de a aduna oameni in jurul ei si de a-i face sa se simta bine; ce echipa buna sunt impreuna! Ii laud pe fiecare pentru calitatile lor si scot in evidenta faptul ca nu suntem la fel, nu avem toti aceleasi lucruri si asta este foarte bine!
*complexele: intr-o lume dominata de lucruri, cand trebuie sa ai, nu sa fii, este foarte greu sa-ti faci prieteni! Daca nu ai sau, dimpotriva, ai prea mult, vei fi ocolit de oameni si daca noi adultii trecem mai usor peste dezamagirile aceastea, pentru copii este foarte greu sa inteleaga; momentan, lucram la problema aceasta cu D., care nu prea intelege de ce nu are telefon performant asemeni colegilor lui sau de ce nu se joaca 5-6 ore la calculator, asa cum o fac colegiii lui. Cand stam de vorba, intelege partial ceea ce ii spunem, dar cand ajunge la scoala si colegii rad de el si il jignesc, nu are maturitatea deplina sa treaca peste vorbele lor (despre cata tehnologie permitem copiilor nostri in curand pe blog😊).
Sugestii, daca vrei sa iti ajuti puiul sa-si faca prieteni:
*Cunoaste-ti copilul cat poti de bine! Incearcand sa afli ce ii place, ce il pasioneaza si incurajandu-i hobby-urile aveti un punct de plecare in cautarea prietenilor!
*Invata-l calitatile unui prieten adevarat! O prietenie care trece testul timpului este una sincera, loiala si „muncita”; explica-i cum se ajuta prietenii, cum isi pastreaza secretele si se protejeaza reciproc, cum se incurajeaza unul pe celalat si cum se bucura impreuna!
*Faceti-va prieteni de familie si vizitati-va! Copii invata prin imitare si prietenia! Daca esti o mama timida, retrasa si introvertita, asa vor fi si copiii tai. Totusi, pentru binele copiilor tai, iesi din zona de comfort si gaseste familii cu care sa aveti lucruri in comun si cu care sa petreceti timp de calitate!
*Incurajeaza prieteniile! Fa un efort si cheama acasa un coleg sau o cunostinta pe care copilul tau il / o simpatizeaza si lasa-i sa petreaca timp impreuna!
*Pregateste mici bucurii pentru ca atmosfera sa fie una placuta; fa niste clatite, o pizza sau popcorn, gogosi sau paste; un joc interesant sau un film ajuta la inchegarea unei prietenii.
*Ajuta-l pe fiecare copil sa-si gaseasca un prieten bun, pe care sa nu il imparta cu fratii, care sa fie numai al lui! David imi spune intr-o zi: „mami, ar trebui sa mai chemam niste fete la noi, pentru Cristiana. Suntem multi baieti in casa si ea nu are cu cine sa fie prietena!”
*Fa-ti timp sa iesi cu copilul tau si cu prietenii lui intr-un parc, in padure, pe malul unui rau, la un picnic, la fotbal, etc. Astfel de iesiri sudeaza relatiile intre copii si le fac „deosebite” fata de alte prietenii! Aduni si tu puncte la capitolul „mama inventiva”, iar copilul castiga prieteni!
Daca ai alte idei, spune-ne si noua!
Citeste si: Invatandu-i pe copii: 1.Responsabilitatea Invatandu-i pe copii: 2.Multumirea
Sursa foto: Dreamstime.com
Foarte utila postarea, multumim!
Ne-ar ajuta si o postare despre disciplina (noi nu avem decat doi copii momentan, dar tot simt ca mi-e greu sa ii strunesc, nu vreau sa imi imaginez cum ar fi cu mai multi :)). Nu ma refer neaparat la certat atunci cand fac prostii, ci la programul zilnic. Cand e ora de masa, mai are putin de jucat/citit/pictat. Cand e de iesit afara la fel. Cand se apropie ora de culcare, parca nu se mai termina seara, mereu intervine ceva sa prelungeasca rutina de seara. Totul se taraganeaza…
Despre programul zilnic am scris in Rutina de seara. Depinde mult si de varsta copiilor. La noi cu cei mari nu avem probleme, dar Filip, care are 2 ani jumatate, ne testeaza limitele zilnic, mai ales la somn.. speram sa creasca si sa se linisteasca si el😊