Când am postat lista de treburi pentru septembrie, am sperat la RUTINĂ: 4 copii începeau școala, al 5-lea grădinița, aveam un program bine definit și speram să fie un an școlar (cât de cât) ușor. Au urmat 2 luni foarte aglomerate, în care am avut program de organizare și multe sesiuni la telefon, am recoltat tot ce se putea din grădină și am completat prin beci, am tras cu școala, cu antrenamentele… cu viața!
Noiembrie m-a găsit epuizată; 3 săptămâni abia m-am ridicat din pat, o stare de oboseală și leșin, slăbit 5 kg, am zis că e burnout. Spre sfârșitul lunii, ajungeam la urgențe cu o hemoragie puternică, fiind convinsă că intru direct în operație, sperând să aflu în sfârșit un diagnostic pentru simptomele misterioase.
La spital surpriză: sarcină 8 săptămâni!😅 Am răsuflat ușurată, măcar nu era ceva foarte grav, după cum indicau simptomele. Nu am explodat de fericire, știind cât de greu duc sarcinile de obicei, dar nici nu am leșinat de panică. Am stat 4 zile cu perfuzii de fier, ca să mă pună pe picioare și să mă pregătească pentru săptămânile grele care mă așteptau.
Am tot stat internată, cu nenumărate analize și multe ore de monitorizare, cu câte 9-10 pastile pe zi, cu contracții de la 16 săptămâni. Colul meu chinuit nu mai rezista la un cerclaj clasic, cu anestezie, așa că mi-au montat un pesar (un inel de silicon „înfiletat” pe col, să-l țină închis). De la 20 de săptămâni am redus aproape orice activitate fizică; aveam voie mers doar până la baie sau bucătărie, ca să evit efortul. Totuși, firea mea agitată, mereu în mișcare, nu m-a lăsat să stau liniștită și tot am mai făcut una, alta prin casă, la viteza melcului, cu burta în mână. M-am „agățat” de paginile mele de Facebook și Instagram, am avut doar consultații la telefon și am încercat să mă focusez pe ce îmi place ca să rezist psihic atâtor săptămâni de făcut mai nimic. Dacă tot nu puteam organiza, măcar scriam despre organizare 😅.
Au fost săptămâni foarte grele, zilnic cu dureri, cu frustrări și lacrimi; peste sarcina grea s-a suprapus schimbarea structurii anului școlar (multe vacanțe, Săptămâni Altfel) și renovarea școlii copiilor (mutarea în alte locațiii, schimbări dese de orar și program). Spre final am simțit epuizare psihică atât eu, cât și restul familiei. Să spun că au fost 9 luni grele e prea puțin!!
Nașterea, în schimb, a fost un dar de la Dumnezeu; după un travaliu de nici jumătate de oră (mai intens), am născut un roziu cu plămâni puternici, care a făcut să se merite tot chinul ultimelor 220 de zile. Grija moașei și a doctoriței mi-au fost de mare ajutor, susținere și încurajare.
Sunt, deci, mamă de 5 băieți și o fată😊. Urmează recuperarea, adaptarea vieții în 8, multă odihnă și conectare în familie. Simt nevoia de o pauză ca să mă bucur de tot ce am, după așa grea așteptare.
Unii veți spune: „Ești curajoasă!”. Nu, nu sunt. Nu am găsit în mine câteva sute de grame de curaj și am cerut vieții ceva cu care să mă testeze😅.
Alții veți exclama: „Ești puternică!”. Chiar nu sunt! Numai eu știu luptele, frământările și lacrimile cu care am „umplut” lunile astea.
Poate veți vrea să mă etichetați: „Ești minunată!” Nici măcar! Copiii și soțul pot da mărturie că nu am fost cea mai calmă, liniștită și iubitoare ființă.
Sunt doar o femeie simplă, căreia Dumnezeu i-a spus: „Am ceva bun pentru tine! O să fie greu, o să doară, dar la final o să merite!”. Eu am răspuns doar: „Doamne, fie voia Ta!”
P.s. articolul acesta este scris ca o mărturie a lucrării lui Dumnezeu, a milei Lui nemăsurate, a binecuvântărilor pe care le trimite copiilor Săi; nicidecum elogiu neputințelor mele, nici o încercare de victimizare sau dimpotrivă, prezentarea unui act de eroism din partea mea. Este o încurajare pentru cei care încă așteaptă, încă suferă, încă plâng. Doar El vă va răsplăti fiecăruia după nevoi ! Nu am nicio îndoială!
Cu drag,
Ancuța, mamă răsplătită deja cu mari bucurii
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să dați un like sau un share. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei!
Sincer asta voiam să scriu însă cel mai mult voiam să știu cum ai reușit să duci copii la grădiniță/școală?
Soțul meu de dimineața la 6 și până seara la 8 e la serviciu ,mă gândesc la al treilea copil dar nu știu cum am să -i duc pe celelalte două la școală/grădiniță,nu am pe altcineva să mă ajute!
Fetița va începe clasa 0 iar cealaltă la grădiniță și eu mă duc să-i duc/aduc! Felicitări și să ai parte de multa sănătate că-i mai bună decât toate!
Felicitari! Asta da surpriza! tot asteptam articole si ma gandeam cat de ocupata cu organizarea sunteti, dar asta e mai presus de toate! O bucurie enorma! O imbratisare de la distanta de la o cititoare fidela:)
Felicitări! Să vă trăiască și să vă aducă multe bucurii! Știu că nu e ușor, dar e atât de frumos… O mămică de 5 băieți și 3 fete. Al nouălea e pe drum…
Felicitări! Unde voiește Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii! Maica Domnului să vă ajute și să vă mângâie!
Wow! Asta da surpriza! Felicitări și multă putere, să va bucurați de toate! 🤗
Slava lui Dumnezeu pentru toate!