Ca să înțelegeți exact contextul problemei, iată o scurtă introducere în viața noastră: 4 sunt elevi, al 5-lea merge la grădiniță; școala este în renovare, așa că au fost relocați în alte clase / corpuri / școli, programul schimbat, orarul schimbat aproape în fiecare modul. La 3 ore unii pleacă, alții vin, de la 7.50 la 18.30.
Ce probleme am întâmpinat din cauza atâtor schimbări:
❌️cei care plecau la 7.50 rămân acasă până la 10.50; tentație mare să nu facă nicio temă după amiază, iar a doua zi să se trezească târziu.
❌️teme făcute în grabă, incomplete, proiecte superficiale – din lipsă de timp
❌️caiete, penar sau apa uitate chiar pe birou
❌️pierdut autobuzul, alergat până la școală, întârzieri;
❌️nenumărate discuții și certuri între ei și mama😓
Oricât aș încerca, nu pot să stau îmbrăcată la ușă toată ziua, să-i duc și să-i aduc; nici să mă ocup de toate temele, proiectele și ghiozdanele; n-aș mai face nimic altceva nici în casă, nici în viață. Una dintre prioritățile anului în cuibul nostru este să ne ajutăm copiii mai mari, pe David (~ 14 ani) și Cristiana (~11 ani), să devină cât mai independenți: să-și facă temele singuri, să-și organizeze dulapurile, să-și planifice timpul, să-și rezolve cât mai multe probleme pe cont propriu. În psihologie toate astea se traduc prin dezvoltarea funcției executive, iar noi punem accent pe:
📅PLANIFICAREA ȘI PRIORITIZAREA TIMPULUI O problemă cu care se confruntă mulți adulți poate fi „înmuiată” cu multă practică la vârsta adolescenței și cu costuri mult mai mici. Mai bine întârzii la școală 10 minute la 12 ani, decât la un interviu de angajare, la 25 de ani, nu-i așa? Este vital să învețe să distingă lucrurile urgente, pe cele importante sau pe cele care pot fi amânate.
📚ORGANIZAREA SPAȚIULUI PROPRIU Am organizat hainele și birourile împreună, le-am explicat principii ca să fie ușor de menținut și din când în când îi verific să vedem ce merge / ce trebuie schimbat; îi responsabilizez să aibă grijă de lucrurile personale și corectez comportamentele neconforme😅 (dacă își lasă cărțile pe birou, îi chem să le pună în dulap, dacă găsesc haine aruncate, mă abțin să le iau eu, etc).
🔎CREȘTEREA FLEXIBILITĂȚII Programul acesta fluctuant, mutatul și instabilitatea au totuși un beneficiu extrem de important: continua adaptare a copiilor, creșterea flexibilității și scăderea rigidității / reticenței la schimbare. Trebuie să se reorganizeze continuu să facă față cerințelor, iar diferitele situații prin care trec îi ajută să-și dezvolte inclusiv încrederea în sine: merg cu autobuzul, întreabă paznicul unde este sala de clasă, pleacă cu 10 minute mai repede ca să ajungă într-un corp de școală aflat la câteva străzi de școala mare, caută trasee cât mai scurte, etc. Cu cât sunt mai diverse situațiile, cu atât rezolvarea loc aduce mai multe satisfacții, chiar și pentru părinți (care nu sunt implicați deloc😉).
💡DEZVOLTAREA INIȚIATIVEI Odată cu independența și responsabilizarea, vine la pachet și inițiativa: să faci lucruri pentru binele tău, să pui timp deoparte făcând temele în weekend, să te ții de planuri pe care singur le-ai făcut, să înveți pentru un examen din timp, etc. Toate acestea fără să fii împins constant de la spate, fără să ți se reamintească zilnic ce ai de făcut, fără umbra părinților la fiecare activitate!
💪PERSEVERENȚA Capacitatea de a munci până se văd rezultatele dorite, depășirea obstacolelor și readaptarea planului ca să atingă o țintă – pe toate le dorim pentru copiii noștri. Un loc în care își dezvoltă și acest „mușchi” este pe gheață, la hockey: antrenamentele serioase, disciplina și efortul constant își arată beneficiile inclusiv la învățatul pentru un test, olimpiadă sau examen.
Cum aplicăm în practică aceste principii⬇️
✅️responsabilizare maximă cu lucrurile personale (sunt ca un vultur cu ochii pe ei😅)
✅️explicații nenumărate (cum să-și programeze timpul, cum să-l împartă, cum să învețe eficient)
✅️lucrat pe planificare (notat lucrurile importante de făcut săptămâna următoare, împărțit proiectele pe etape, conștientizat timpul limitat, învățat să-și încadreze munca într-o anumită perioadă de timp, etc)
✅️lăsați să-și rezolve singuri problemele (să ducă la bibliotecă cartea uitată din toamnă, să-și facă abonament la autobuz, să termine un proiect de care au uitat seara la 10, etc)
✅️lăsați să plătească consecințele întârzierilor, nepăsării, amânării, fără să intervenim în niciun fel (plătit penalizări din banii proprii, mustrări, pierdut oportunități, etc)
✅️sărbătorirea micilor victorii (note bune, medalii, teste trecute peste așteptări) cu accent pe munca susținută
✅️analizarea „eșecurilor” cu scopul de a învăța din ele si a vedea cum pot fi evitate / îmbunătățite (prima notă de 3, lucrări slabe, teme incomplete, etc.)
✅️învățați să jongleze cu multe activități (școală, teme, antrenament, hobby-uri, prieteni, familie – așa este viața și se aglomerează cu fiecare an care trece din ea, atât pentru copii, cât și pentru părinți)
✅️aprecieri pentru efort și inițiativa de a face ceva prin casă fără să fi fost rugați (pus hârtie igienică la baie, așezat încălțările la intrare, ajutat un frate mai mic la teme)
Nu vă imaginați că tot acest proces este ușor! Din octombrie muncesc cu ei și tot mai avem de lucru. Dar încet, încet apar rezultate și efortul se răsplătește. Am prins așa mult curaj că i-am băgat și pe Ștefan (9 ani) și pe Filip (7 ani) în program😅. De la ei cer mai puțin, dar ținta e ca până la clasa a IV-a să devină cât mai responsabili și independenți.
Dacă proiectul merge bine în propria casă, extind și la alții. Mă gândesc la un program de organizare și planificare pentru adolescenți, cu materiale ajutătoare, plannere și tehnici de time management. Ce bine că am pe cine testa😉!
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să dați un like sau un share. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei!
