Cum simt eu iubirea, după 15 ani

Am așteptat să treacă nebunia de 14 februarie, nu pentru că am ceva împotriva iubirii, dimpotrivă! M-am săturat să văd ursuleți și inimioare, ca și cum dimensiunea acestora ar arăta intensitatea sentimentelor😁.

Pentru mine, femeie de 37 de ani, mamă de 5, dovezile de iubire au alte forme:

❤️să-l aștept cu nerăbdare să vină acasă, doar ca să-i pot povesti niște nimicuri

❤️să rămânem în bucătărie amândoi, după cina în familie și să mai povestim

❤️să facem împreună planuri mari și mici

❤️să bem cafeaua dimineață lângă un corn proaspăt, cumpărat din propria lui inițiativă de la patiseria preferată, după ce a dus copiii la școală

❤️să ducă copiii la antrenament singur, ca eu să am o oră de liniște

❤️să pună copiii la culcare, ca să mai stăm de vorbă

❤️să fie primul căruia îi spun toate veștile, bune sau rele

❤️să strângă masa, cât vorbesc eu cu o clientă

❤️să pună copiii să facă ordine în camera lor pentru că „mama nu e femeie de serviciu”

❤️să verifice temele la matematică la cei mari, acolo unde eu sunt de mult depășită

❤️să mă încurajeze aproape zilnic că primavara e aproape🙂

❤️să facă cumpărături, fără să mă sune de zece ori ca să întrebe ce ne mai trebuie

❤️să râdem de glumele pe care doar noi le înțelegem

Cred că cea mai puternică relație este cea cu soțul/soția. Nimic bun nu se întâmplă în cuplu din inerție, ci e nevoie de multă intenție, multă muncă, mult dialog. Cei dispuși să „muncească” vor fi însă răsplătiți cu relații înfloritoare, trainice, împlinitoare.

Ce bine că iubirea este regenerabilă și poate fi oricând reîmprospătată🙂!! Profitați de ea cât de mult puteți!

P.s. în cuib e sărbătoare azi! 15 ani de când m-a întrebat „Vrei?” și eu am răspuns cu cel mai mare „DAAA!”. Toată povestea AICI🙂

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să dați un like sau un share. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei!