Istoria unei pasiuni care se transformă in meserie

Îmi amintesc foarte clar ziua 0. Aveam 9 ani și citeam „Felinarul lui Trică”. La un moment dat, personajul principal care trăia într-o casă foarte săracă, face ordine în bucătărie. Dă jos de pe polițe cănile, farfuriile și le spală, șterge tot și reașează, coase perdeaua și o împrospatează. La final pare altă cameră! Atât de clar mi-am imaginat întreaga scenă, încât am recitit cartea de mai multe ori doar ca să mă bucur de acest capitol din nou😅.

Pe la 12 ani am hotărât să-mi fac propria cameră, nu mai vroiam să împart spațiul personal cu fratele mai mic. „Am pus stăpânire” pe un dormitor care funcționa pe post de depozit pentru perne, plăpumi și hainele de extra sezon. L-am organizat și l-am înfrumusețat cum m-am priceput, iar până am terminat clasa a 8-a, schimbasem de câteva ori locul mobilei😅.

Liceul m-a prins la Piatra Neamț, într-o cameră tare drăguță, la niște unchi. Aveam o bibliotecă mare, de perete, cu birou, dulap pentru haine și un pat. Tare mi-a mai plăcut să trăiesc acolo! Pentru că nu puteam să fac mari mutări, schimbam locul cărților și al florilor ori de câte ori simțeam nevoie de ceva diferit.

Facultatea mi-a oferit experiența unui an de cămin (nimic de organizat, în afară de timp) și 3 de chirie într-un apartament cu 2 camere. Și aici am văruit, am rearanjat, am tot organizat.

Căsătoria a adus cu ea un an de chirie, urmat de mutarea în apartamentul actual. De 12 ani organizez în flux continuu cărți, jucării, haine, mereu adaptând sistemul la condițiile noi (bebeluș, copil de gradiniță, elevi, etc). Sunt minimalistă din fire și foarte econoamă😅😅. Mă folosesc de ce am, nu arunc cu bani pe cutii și cutiuțe, sunt foarte atentă la spațiu și mereu caut soluții cât mai eficiente. (Doar un exemplu vă las: dressingul schițat de mine acum 7 ani are aceeași structură! Am gândit atât de minuțos fiecare raft incât nu a fost nevoie de ajustări😁).

De ce v-am spus toată povestea?😃

Ca să vă anunț că în sfârșit am descoperit ce îmi place să fac.. de fapt știam de mult (după cum v-ați dat și voi seama🤭). Dar abia acum am CURAJUL să merg pe drumul organizării ca un profesionist!! Abia aștept diploma, dar mai ales să încep să lucrez pentru alții, să schițez sisteme, să ușurez zilele mamelor obosite, să simt împlinirea de la finalul proiectului (numai cât scriu și mi se umple sufletul de entuziasm🥳).

V-am luat în călătoria devenirii mele acum 4 ani. V-am povestit despre bucuriile și provocările mamei casnice, dar si a celei care lucrează, uneori am zâmbit împreună, alteori ne-am încurajat reciproc. Abia așteptam să vă împărtășesc și vestea aceasta. Nu știu ce ne mai rezervă viitorul, dar am răbdare, învăț și aștept cu multă bucurie vara lui 2022!!!

Mulțumesc că sunteți aici!

Cu drag,

Ancuța, un organizator profesionist în devenire

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei

4 comentarii

  1. Uf, daca te pricepi sa organizezi si viata…. te iau la mine acasa 🙂 Sau macar sa ma inveti cum sa ies castigatoare din lupta cu monstrul hainelor. Parca e un balaur cu 7 capete, cand zic ca gata, i-am venit de hac, mai scoate un cap (inca o masina de spalat, intins, impachetat, calcat)! Oricum ar fi, astept cu nerabdare detaliile despre Ancuta-organizatorul 🙂

  2. Mai știi cumva cine a scris „Felinarul lui Trica”? Am încercat peste ani să regăsesc acea cărticică, dar nu am mai dat de ea nicăieri. Mulțumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *