Copilul meu, idolul meu

Nu-i impun limite niciodată!

Îi cumpăr tot ce-și dorește, indiferent de preț sau de merite!

Fac totul în locul lui! E prea mic, are timp o viață să muncească!

Bag mâna în foc pentrul el, este copilul perfect și nu poate greși!

Nu-l supăr, nu-l întristez, sunt mereu atentă să fie fericit!

Mă las mereu pe mine deoparte, uit de visele și dorințele mele, important e să strălucească copilul meu!

Îi rezolv toate problemele mai dificile la matematică, îi fac ghiozdanul, întreb colegii ce trebuie să ducă la școală a doua zi, mă dau peste cap să nu întâmpine vreo greutate în viața lui.

Sau NU?!

Observ la unii părinți din jurul meu o tendință pe care o consider foarte periculoasă: îsi consideră copilul un zeu, țelul principal în viață, un bibelou în care își investesc banii, energia și timpul. Nu fac altceva decât să-i satisfacă nevoile neobosite și din ce în ce mai exagerate. Nu am văzut până acum vreun copil crescut astfel, într-un bol de sticlă, ajuns un adult responsabil și integru.

Îmi iubesc copiii cu o dragoste înțeleaptă, care nu mă lasă să-i tratez atât de bolnăvicios. Vreau să cresc oameni capabili să-și facă viața frumoasă, pe propriile puteri, cu minte limpede și mână hotărâtă. Așa că:

-limitele sunt clare, programul este respectat, principiile nu se negociază;

-cumpăr ce cred EU că este necesar, la momentul potrivit, în funcție de purtarea și comportamentul lor (mă refer la jucării, jocuri, alte „răsplătiri”);

-fiecare copil are treburi de făcut în casă, după puterea și înțelegerea fiecăruia în parte (nu pentru că nu pot eu să fac, ci pentru că trăim împreună în casă și contribuim împreună la întreținerea ei);

-îi ascult partea de poveste, dar mă interesez și de cealaltă variantă; nu cred că există copil perfect, ci copil „perfectibil”!

-viața nu este o fericire continuă și este lipsit de înțelepciune să le induc această părere; tristețea, îngrijorările și agitația fac parte din existența noastră, învățăm să trăim cu ele liniștit;

-caut echilibrul în viața mea de mamă și cea de femeie, încercând să mă dezvolt armonios în toate capitolele vieții mele; copiii au nevoie de exemplu de creștere continuă, nu de resemnare și neimplicare.

Crește-ți copilul cu multă înțelepciune, îndrumându-l să devină un adult sănătos fizic, psihic și emoțional!🤗🤗

Sursă foto: unsplash

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram cuibulancutei.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *