O zi de carantină într-o casă cu 5 copii #rezist

Mă trezesc de nevoie între 7.45 și 8, în zgomote de cuburi aruncate pe parchet, curse de mașini accidendate sau ceartă pe vreun joc😅. Copiii mari mai dorm jumătate de oră, cei mici sunt treji de mult. Inevitabil, găsesc vreun mâncăcios la bucătărie, care caută în sertarul cu biscuiți și covrigi ceva de ronțăit. Intru la baie într-o fugă și nu apuc să mă dezmeticesc, imediat mă strigă cineva: „Mamiiiii…”

Ies cu părul vâlvoi și în mare grabă pregătesc un mic dejun care să-i mulțumească pe toți; cât mănâncă ei, deschid geamurile în toată casa, pregătesc mașina de spălat rufe, adun hăinuțele aruncate peste tot. Cât strâng masa, mănânc resturile copiilor și-mi fac o cană mare de cafea😅😅.

La 9.50 pornesc laptopul și îi pregătesc pentru povestea de la Teatrul Țăndărică; o oră cât stau copiii liniștiți, aspir, strâng masa, întind rufele și mut cana cu cafea după mine până uit unde am lăsat-o. De la ora 11 David are școala online, ceea ce înseamnă că eu trebuie să stau cu restul într-o altă cameră; Cristiana face teme. Încerc să le dau ceva de făcut și băieților mici, dar sunt întreruptă constant: să găsesc un sinonim pentru „încolăcit”, să verific un calcul, să explic gravitația… cei mici își dau seama că e rost de explicații așa că sar și ei cu dileme: de ce are triceraptor 3 coarne, de ce curcubeul are 7 culori, ce mănâncă bursucul.. mintea mea e deja în 10 locuri, încercând să programez ce voi găti la prânz.

Pun masa tot în grabă, pentru că cei mici sunt obosiți deja și aproape o oră mă chinui să-i culc. Dacă am putere mă ridic să mai strâng prin casă; dacă nu, citesc câteva pagini, la fel fac și cei mari. Dacă nu mai avem ciorbă mă apuc de gătit; fac și felul 2, să-mi fie mai ușor de pregătit cina.

Deja la ora 16 toți sunt în picioare și o luăm de la capăt; vor o gustare, iar întind masa, iar ne jucăm si urmărim un documentar / vizităm un muzeu virtual. Schițez următoarea postare pentru blog în timp ce împac de câteva ori taberele; ba vor Lego, ba un puzzle, ba o poveste. Mă doare capul de atâta agitație, dar merg să pregătesc cina.

Mâncăm cu toții, apoi rămân cu cel puțin un copil să strângem masa, să punem mașina de vase la spălat, cât ceilalți strâng în camera lor. Ca să-i mai țin linistiți, le pun un film la laptop, ca să am un răgaz cu soțul, ignorat toată ziua. Când încep să se agite, îi ameninț de câteva ori că sting becul și obțin câteva minute de liniște; deja nu mai am putere să negociez cu ei. Găsesc cana de cafea de ieri în bibliotecă, nici nu știu când am lăsat-o😅😅. Le fac un duș scurt, îi îmbrac în pijamale și mă rog să terminam ziua cât mai repede, cât mai ușor ( nu mai devreme de ora 23😥😥). Adorm o dată cu bebelușul si nici nu închid ochii bine că aud iar cuburi scăpate pe parchet.. și o iau de la capăt!!!

Sunt zile grele, pline de agitație și mult consum de energie. Îmi doresc să le ofer mese gustoase, documentare interesante, activități atrăgătoare; DACĂ POT!! Dacă nu, un sandwich și liber la joacă!! Fac cât pot, important e să trecem cu bine de toată nebunia, sănătoși și întregi ( fizic, dar mai ales mental!)

Dragi mame care zilele acestea purtați aceleași „lupte”, să vă dea Dumnezeu răbdare și pace! Spor în toate..sau măcar putere🤗🤗!

Sursă foto: flickr.com

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos.

Citeste si: https://cuibulancutei.wordpress.com/2020/03/04/ce-te-face-o-mama-buna/

7 comentarii

  1. Înțeleg perfect! Am avut și noi o dumineata plina! Acum ma așteaptă o bucatarie plina de vase, teme cu Irina, mancarea pentru cina+un desert pentru sotul meu…ordine(iarrr)desi am strans o tura azi dimineață…. Iar eu sunt „paralizata de spate”, in burtica mea stau cuminți doua gemene de 5 luni! Profit acum de aceasta jumătate de ora in care stau in pat sa il culc pe băiețelul nostru! Te îmbrățișez! Spor in toate!! Doamne ajuta!

  2. Parca prind aripi de fiecare data cand te citesc! Ce bine ma simt! Ca nu e doar la mine asa!
    La noi sunt 4, dar tot cam aceeasi nebunie si alergare continua!
    Rabdare si putere sa ai! Si sa ne mai scrii! Ca pe mine personal ma intareste mult!

  3. Si eu am 4, dar am lucrat pana ieri, asa ca nu ma pot plange inca decat de stresul de a nu sta acasa cu copiii, de a putea oricand sa ma infectez si eu. Sa fim sănătoși ca restul trec, mai greu, mai usor. Sa nu uitam de rugaciunea împreună cu copiii ca sa trecem cu bine toți de aceasta perioadă. Ei au sufletul mai curat si mai multa îndrăzneală in rugaciune. Doar asta ne poate salva sa nu trecem si noi prin coșmarul care e acum in Italia…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *