La câți ani te-ai căsătorit? La ce vârstă ai facut primul copil? Ce facultate ai făcut?Ce religie ai? Mai ai frați /surori?
M-am căsătorit la 23 și pe David l-am născut cu 3 săptămâni înainte să împlinesc 24 de ani. Am terminat Facultatea de marketing; am un frate mai mic cu un an; sunt creștin ortodoxă, în Oastea Domnului.
Ai vrut singură să faci 5 copii? Sau asta a ținut de ce ți-a spus/ educat mama ta?
Nu am avut un număr stabilit dinainte, nici modele de familii cu mulți copii în familia apropiată; pentru mama mea de la sarcina a treia, toate anunțurile au fost șoc😀; când ni i-a dat Dumnezeu, i-am primit împreună cu soțul meu. Sincer, nu mi-am imaginat niciodată că voi putea naște și crește 5 copii😀
Ce părere ai despre metodele contraceptive? (dacă ești pro/contra, ce metode recomanzi/ce nu recomanzi, din ce cauza?)
Această întrebare cred că era pe buzele sau în gândurile mai multor cititoare, dar nu au avut curaj să întrebe😀; nu voi da niciun răspuns pentru că nu-l am. Fiecare familie, soț și soție, hotărăsc ce este bine pentru ei. Fiecare își cunoaște situația și știe cât poate. Nimeni nu poate influența sau hotărî direcția în care merge o familie, în afară de soți. Este o chestie prea delicată și intimă, care nu se discută în gura mare, ci într-un colț de cameră, pe genunchi în rugăciune. Dumnezeu luminează inimile sincere, care se încred în El!!
Te ajută cineva cu copiii?
În afară de soț și uneori socrii, nu. Eu fac curat, gătesc, teme cu copiii, cumpărături, tot ce ține de casă. Bunicii țin copiii câteva ore, trei zile sau chiar o săptămână, dacă am nevoie, dar încerc să-i las doar la urgențe. Cei mari vor să rămână mai mereu în weekend-uri, cu verișorii, dar vreau să conserv energia bunicilor😁. La părinții mei îi ducem în vacanța de vară, la munte, la 250 km de noi; vara aceasta au stat 6 săptămâni și le-a prins tare bine, și bunicilor, și nepoților.
Ești grăsuță sau slabă?
Mai grăsuță decât aș vrea, dar sincer, fără falsă modestie, pentru 5 sarcini, cred că arăt bine. Oricum lucrez la asta intens, sper să mai scap de 5 kg până la Crăciun☺ Am 1.75 metri și nu se văd chiar toate kg.
Daca ai avea mai multe posibilități financiare ai mai vrea copii? / Când ai avut cele mai grele momente de până acum?
Sarcinile mele au fost toate foarte grele..contracții de la 3 luni, col deschis, cerclaj (am 4 cerclaje cu anestezie generală în 6 ani), repaos total la pat, risc crescut de naștere prematură, suspectă de trombofilie; am pierdut o sarcină și am trecut printr-un chiuretaj traumatizant; colul meu a fost „exploatat” la maxim; mi s-a spus, în mod repetat, că nu ar mai duce o sarcină la capăt. Aceasta a fost cea mai grea perioadă din viața mea, din cauza frustrărilor, durerilor și grijilor; fiecare sarcina m-a secătuit de puteri și energie.
Cum reușești să te organizezi atât de bine?
De obicei, duminică seara îmi scriu în agendă toate treburile importante din săptămâna următoare: activitățile copiilor, vizite la medic, mers la bibliotecă, la cumpărături. Liste peste liste, dar la mine funcționează😉 mai multe articole despre organizarea mea: Inainte de a pleca la cumparaturi, Daca vrei ca viata de mamica sa fie mai usoara.., O săptămână bună se cunoaște de…duminică seara!!
Lucrezi?
Deocamdată locul meu este acasă cu copiii. Peste câțiva ani, când vor mai crește cei mici, voi lucra sigur. Sunt momente când mi-aș dori să fiu la serviciu, nu din motive financiare, ci pentru socializare. Am scris mai multe aici.
Te cerți cu soțul din cauze organizatorice?
Rar. Amândoi suntem ordonați, deciziile mari sau mici sunt luate întotdeauna împreună, după discuții și analize. Faptul că trăim viața într-un echilibru, cu o țintă bine definită și „tragem” în aceeași direcție, contează la menținerea păcii în casă.
Cum reușești să rămâi calmă în momentele dificile (pe care orice familie le are)?
În teorie știu că la Domnul e posibil orice, dar cu practica e mai greu.
O întrebare dureroasă! Nu sunt calmă deloc; cei care mă cunosc știu că sunt cam impulsivă. În familie mama trebuie să fie liantul liniștitor și pentru mine asta este o mare provocare. Mi-ar plăcea să fiu mai răbdătoare, mai calmă, mai blândă. De obicei soțul meu este cel calm, cel care temperează stările agitate și văzându-l pe el, mă liniștesc și eu.
Cum se raportează Cristiana la băieți, având în vedere că e singura fată între ei. Eu am fost singură între 2 băieți și nu am fost prea feminină până recent, dar pe ea o văd delicată, așa cum trebuie să fie o fetiță.
Are o finețe și o eleganță moștenite de la soacra mea; înțelege că ea trebuie să fie altfel față de băieți, de la îngrijirea corpului, la cum se poartă, cum vorbește; stăm mult de vorba în direcția asta. O simt cum mă analizează și știu ce model puternic îi voi fi (pozitiv sau negativ). Când este acasă cu frățiorii, se integrează între ei; când se întâlnește cu alte fetițe, simt o schimbare în felul ei de a se purta, a vorbi, a interacționa.
Cum a fost prima naștere? Este un lucru general valabil că mamele după prima naștere întră în acea depresie postnatală, în care se simt neputincioase în fața nevoilor unui prunc mic și neajutorat?
Ca orice primă experiență, plină de emoții, faptul că nu știam ce mă așteaptă a cântărit mult, iar după ce am trecut, recuperarea foarte grea și îndelungată m-a marcat. Nu am fost panicată de nou, am luat fiecare etapă la timpul ei, am citit și am vorbit mult cu alte mămici. La Cristiana am avut ceva stări mai sensibile; de câte ori o alăptam îmi imaginam cât o să sufere când va crește, mi se părea neajutorată, mi-era tare milă de ea și plângeam fără să pot explica exact un motiv. Cred că au fost baby blues ( o stare de melancolie). La restul nașterilor n-am mai avut nimic☺
Cum gestionați tantrumurile în public? Cearta, pedeapsa începe la locul faptei, sau discutați problemele acasă? Asta dacă este cazul.
În 3 etape: înainte, în timpul, după😀 înainte să ieșim din casă le fac întotdeauna „instructajul”; dacă vreunul are o ieșire mai zgomotoasă, îl liniștesc, apoi discutăm acasă. Depinde si de vârsta copilului, de stare lui (obosit, bolnăvior). Majoritate copiilor au o perioadă mai agitată în jurul vârstei de 3-5 ani, când testează limite, încalcă reguli și au crize de personalitate. N-am fost scutită la niciun pui de astfel de moment, dar pe măsură ce trece timpul, am învățat și eu să am răbdare să treacă😀.
Știu că soțiile au nevoie de multă atenție din partea soților. Cum procedezi în momentele în care el are nevoie de acea singurătate pe care orice bărbat o are pentru un timp, și nu îți acordă atenția cuvenită? La fel dacă este sau a fost cazul.
Până să ma căsătoresc, îmi imaginam viața de familie într-un scenariu mult influențat de filmele romantice; după ce au apărut copiii și am ajuns să ne cunoaștem mai profund, am ajuns la un nivel de comunicare „pe aceeași limbă”; știu când vrea să stea singur, știe când am nevoie de el. Dacă nu înțelege, îi cer pur și simplu😊
Dacă reușești, cum faci să petreci timp cu fiecare copil în parte?
Oricât aș încerca, nu reușesc în fiecare zi. Cu cei mari e mai ușor, facem teme, citim, povestim. Cu băieții de grădiniță e mai greu pentru că de la 5 de când se întorc până la 8.30 când se culcă, timpul trece foarte repede: mâncăm, se joacă, fac duș, se pregătesc de somn. Încerc măcar câteva minute să stau cu fiecare, în altă cameră în timp ce frățiorii sunt toți în altă cameră. Ne uităm pe o carte, întreb cum le-a fost ziua, ne îmbrățișăm puțin până vine vreun curios și ne întreabă: „Ce faceți voi aici?”😀😀😀
Fiecare copil are patul lui sau practicați și cosleeping?
Am avut pătuț de la primul copil, dar nu l-am folosit decât ca suport de haine sau când au început să se ridice în picioare ca loc de joacă😀. Noi am dormit cu ei foarte bine, alăptatul a fost o bucurie și azi când dormim separat le simțim mirosul de bebeluș și trupușoarele grăsuțe îngrămădindu-ne😊. Avem un pat supraetajat ( sus doarme David, 10 ani, jos Filip, 3 cu Ștefan, 5) și unul normal (Cristiana, 7 cu Călin, 1.5).
Cum aduceți bucurie copiiilor voștri?
Încercăm să facem din sâmbete zile de bucurii împreună. O prăjitură, o plimbare cu bibicleta, o ieșire într-un parc, cu toți copiii sau pe rând, vrem să le oferim momente care să le înfrumusețeze copilăria.
Cum va împărțiți bugetul lunar pentru a vă ajunge banii?
Soțul meu este un bun contabil, cu viziune pe termen lung; avem un buget pentru cheltuieli (facturi, hrană, îmbrăcămite) și o parte economisim. Contează foarte mult cum îmi fac eu treaba, cât de organizată și serioasă sunt când pregătesc meniul / fac cumpărturi pentru casă sau îmbrăcăminte, profitând de oferte și chibzuind fiecare bănuț. Citeam undeva: ” O casă suferă din lipsă din cauza soțului și din risipă, din cauza soției.” Ce să mai adaug?!
Care a fost cea mai frumoasă zi din viața ta?
Pentru că sarcinile mele au fost așa grele, cu multe griji, m-am simțit cea mai fericită a doua zi după ce am născut pe fiecare copil în parte; în sfârșit îi țineam în brațe, îi analizam, îi miroseam și alăptam, simțindu-mă binecuvântată și plină de recunoștință. Am simțit de asemenea că sunt foarte puternică și pot face orice. Celelalte zile frumoase pălesc în comparație cu zilele acestea.
Cum tratezi persoanele băgăcioase? (care pentru orice au sfaturi necerute)
Nu sunt genul de persoana care să răspundă pe loc, pentru că mă simt jenată de impertinența unora. Câteodată îi ignor, de prea puține ori raspund. Am învățat în timp că unii oameni nu-și filtrează deloc gândurile și pur și simplu spun tot ce le vine în minte. Înțeleg că pentru mulți sunt o curiozitate cu 5 copii și-i las să se mire în voie☺😀.
Niște sfaturi cum să înveți o limbă străină mai ușor
Unul dintre primele articole pe blog, Cum îi ajutăm pe copii să învețe engleză?, are cateva sfaturi și idei; sper să-ți fie de folos.
Ne spui niște recomandări de cărți de citit
Am scris despre carti bune, mai adaug „Zuleiha deschide ochii” și Supravietuitorii, foarte bune și captivante.
Citind articolele tale găsesc înțelepciune și liniște, de unde și cum faci sa ai acest echilibru care se citește in rândurile tale ?
Această întrebare m-a provocat foarte mult la introspecție, punându-mi la încercare cunoașterea de sine🤔 Înțelepciunea cred că vine din experiențe, adunate în timp, iar liniștea din convingerea că fac o lucrare importantă, în locul potrivit. Faptul că îl cunoaștem pe Dumnezeu, că ne bizuim pe ocrotirea și îndrumarea Lui, ne dă siguranța că nu suntem ai nimănui, ci avem un Tată care ne iubește cu o dragoste desăvârșită. La finalul zilei, aceasta este liniștirea!
Personal, vreau să văd mama puișorilor din cuib 🙂 La cererea cititorilor, pam – pam!!
Pentru alte întrebări, vă aștept în continuare! Când se adună îndeajuns de multe, voi face altă postare! Vă mulțumesc, dragi prietene!!🤗
Sursa foto: unsplash, CreativeArt
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos.
Îți mulțumim că împărtășești toate informațiile astea cu noi! Arăți minunat, iar felul în care gândești și te organizezi e extraordinar… Cumva ireal pt mine, care, după doar 2 nașteri, simt că mi-au murit toți neuronii, uit, mă simt în deriva, așa. Și am zile in care simt că nu am putere să mă apuc de treabă. Numai gândul că trebuie să fac ordine în cărți și jucării, stiind că seara vor fi la fel de răvășite, mă face să nici nu mă mai apuc de treabă.
Întrebarea care mă frământă pe mine cel mai tare este cum reușești să îți faci treburile cu copiii prin casa? Mai ales cu cei mici mici. Eu am unul de 1,5 și unul de 5 ani. Cel mare da cu aspiratorul și cu mopul ca un om mare. Dar cel mic….daca spăl geamuri se catara pe scaun lângă mine, daca dau cu mopul, se baga în găleată, daca gătesc, împrăștie toate oalele din dulap de strâng apoi 20 de min după el. Asta daca nu cumva trag amandoi de mine sa mă joc cu ei în altă cameră. Cred că ceva fac eu greșit de nu știu să îi gestionez…
De obicei, se joaca pe langa mine sau in cel mai fericit caz, cei mari sunt acasa si stau în aceeasi camera; unii se joaca, unul citeste, unul coloreaza. E mai greu cu cel mic, care face exact ca puiul tau. O sa creasca si va fi mai bine!🤗
Mi a plăcut să te revăd și mai ales sa citesc despre tine, ai rămas același om frumos in ciuda timpului care trece și nu iartă pe nimeni. Sănătate multa celor din cuib, Te îmbrățișez cu dor!
Mi-a placut mult acest articol.
Te citesc de ceva vreme, imi place mult ce scrii, cum scrii.
Esti o femei deosebită.
Fii binecuvântată!
Multumesc, Adriana draga.
mai facut praf !…dupa ce am citit raspunsurile la intrebari si am gasit acolo atat bun simt si intelepciune ma asteptam sa vad o mamica mai ridata ( ca sa nu spun mai in varsta ) . In schimb…o frumusete de mamica tanara si vesela. Tare mi-ar place sa ne cunoastem. In ce parte din tara
locuiesti?
Multumesc..sunt din Galati!
Buna! E foarte frumos articolul! Și eu te citesc de ceva timp, mai exact de aproape 3 ani de când sunt mama. Între timp, am ajuns mama de 2 copii și jumătate (adica câte un prunc in fiecare an după cum se pare) și sunt curioasa sa știu cum găsești energie și putere sa te trezești dimineața și sa o iei de la capăt cu aceleași lucruri știind ca ziua va fi la fel ca toate celelalte (mic dejun, curățenie, joaca cu copiii, prânz, somn, spălat, etc). Eu una simt ca nu mai găsesc bucuria in a sta cu copiii acasă și a ma dedica mereu lor. Îmi iau o pauza o data pe săptămâna de 2-3 ore dar parca nu reușesc sa ma încărc cu energia necesară.. Când ma gândesc ca acușica va veni și al treilea ma apuca plânsul 😂
Mult spor și bucurie!