Să fii mamă cu mai mulți copii înseamnă, pe lângă alte bucurii, să duci o luptă constantă cu părerile celor din jur. De multe ori, ești privită cu multă răutate și ți se spun vorbe grele, menite să te pună în genunchi, doar pentru că unii nu înțeleg de ce alegi să te chinui crescând un mic trib sau de unde ai putere să faci atâtea lucruri pentru ei.
Cele mai frecvente și deranjante întrebări pe care le primesc sunt:
1. „Sunt toți ai tăi?” Am primit această întrebare de când aveam 3 copii, în ultima perioada mai des😊 „Nu..dar îmi place când merg la cumparături să mă chinui cu mai mulți, așa că împrumut de la vecinii din bloc vreo doi!” Bineînțeles că nu răspund așa, deși uneori aș vrea😁 Înțeleg mirarea și intrigarea unora la vederea familiei noastre complete, dar n-ar strica puțin tact și mai multă finețe în „descusutul” unor amănunte personale!
2. „E bine ca sunt mai mulți, se cresc unul pe altul.” Dacă își imaginează cineva că David la 11 ani gătește pentru frații lui sau ca Ștefan la 6 ani se îngrijește de casă, cred că are o problemă🤔 Nu am făcut al cincilea copil pentru ca primul să aibă activitate. Eu, mama lor, îi cresc, îi îngrijesc, mă ocup de educația lor împreună cu tatăl lor; ei sunt copii care se bucură de copilărie și de darul minunat al fraților!!
3. „Ia uite, sunt și curați!” (remarca făcută de o doamna în biserică, în timpul predicii părintelui). Doar pentru că sunt mai mulți, nu înseamnă că sunt tratați ca niște purceluși😊 Îi îngrijesc, îi spăl, le calc, îi îmbrac ca oricare altă mamă devotată!!
4. „Cum vă descurcați cu banii?” O întrebare mult prea personală, care deranjează, mai ales când vine de la un străin! Curioșilor le răspund finuț că fiecare copil a venit în familia noastră cu partea lui de moștenire. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu mai mult decât am avut nevoie!!
5. „Soțul tău te ajută?” Soțul meu este TATĂL copiilor, om înțelept și responsabil, care își face partea cu toată dedicarea și puterea lui. Nu mă ajută ca să-mi facă MIE un bine, ci copiilor noștri. Doar pentru că nu spală el jumătate de copil, iar eu cealaltă, nu înseamnă că nu e tată implicat. Fiecare familie are propriul sistem după care funcționează, iar noi l-am găsit pe al nostru și ne este bine așa.
6.” Dar tu nu ai făcut facultate?” Daa, credeți-mă, mi s-a spus și asta!!! Chiar dacă unora li se pare incredibil că o femeie „educată” a născut 5 copii, pentru mine „a fi mamă” nu este opusul lui „a fi școlită”. Cunosc doctorițe, profesoare, absolvente de psihologie sau litere care pentru moment sunt doar mame și sunt FERICITE cu alegerea lor! Dimpotrivă, diploma de facultate mă ajută să fiu o mamă mai bună, mai implicată și mai deschisă la oportunități pentru binele copiilor mei!
7. „Săraca de tine, mai poți?” Compătimirea mea este sport național! Mă plâng vecinele, mamele colegilor de la școală sau grădi, vânzătoarea de la magazinul din fața blocului, cam toată lumea. Nu sunt bolnavă sau pe moarte, doar îmi cresc copiii! Uneori e greu, plâng de neputință, oboseală sau frustrări; orice mama mă înțelege, indiferent că are un copil, trei sau șapte.
Dar, nu aș putea face nimic mai important în viața mea pe acest pământ decât ceea ce fac acum. EU CRESC OAMENI și în fiecare zi fac tot ce pot ca ei să crească BINE!
Așa că data viitoare când mă întâlnești, îmbrățișează-ma! Uneori chiar am nevoie!
Sursa foto: unsplash.com
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram cuibulancutei.
Anca, ma bucur mult ca ti-am descoperit blogul. Scrii asa de bine si intotdeauna, parca, pentru mine! Multumesc!
Multumesc Ramona! Imi dau seama ca toate mamele au aceleasi trairi, indiferent de numarul de copii! Te imbratisez!🤗
Acum 4 luni, cand l- am nascut pe al 3- lea copilaș al nostru, cadrele medicale din maternitate se uitau la mine ca la un caz social, m- au si intrebat dacă a fost o greșeală sau ne- am mai dorit un copil…tare supărată am plecat de acolo si încă simt tristețe când ma gandesc la situația respectivă.
Asta este prigoana zilelor noastre. Nu te lasa doborata de vorbele unor straini! Imbratisari!
„Dar ce vrei sa faci cu toti [copiii]?….asta e intrebarea pe care a primit-o sotul meu :)…Sa le cresc,a venit raspunsul. Ca deh, avand fete, echipa de fotbal nu mai putem face:)
Multumesc! Imbratisari!
Cred ca le-am auzit până acum pe toate; mai era si intrebarea: „o sa mai faceți?” :))) una dintre preferatele mele…
Da, da!! :))) Asta e dintre cele mai intalnite si la noi…
Da, asta cu ‘o sa mai faceți?’ e clasica. Eu am 3 și mi se pune mereu întrebarea asta. Când spun ca da, mai vreau vreo doi-trei de cele mai multe ori persoana care ma întreabă are o expresie de uimire pe fata dar din politețe se oprește acolo. Însă cea mai tare reacție a fost de curând din partea unei colege: “și ai de gând sa mai și lucrezi?”. Nu, o sa stau sa îmi fac unghiile!
De multe ori, noi mamele avem prea mult bun simt!!! Unii merita niste raspunsuri aruncate in fata!!
Crestere usoara!!🤗
Si ce mare tragedie? Asuma-ti si gata! si pe noi, cele fara copii, ne judeca lumea, iar in cazul asta uneori nu e alegerea noastra. Iar ca sa opresti sirul intrebarilor poate n-ar strica sa le zici exact ce-ti vine la gura!
Cu drag!