Așa mi-a spus o cunostință care a aflat recent că avem 4 baieți. „Cu fetele e mai greu; se cresc altfel, au nevoie de mai multe! Noi avem două și știm mai bine.”
Pentru că nu îmi stă în fire sa răspund remarcilor tăioase în față, las aici un raspuns pentru toți cei care gândesc la fel😌
În primul rând, fetiță sau baiețel, puiul meu e un suflet de care am grijă, îl cresc și îl educ cum pot eu mai frumos și mai bine. Și fetele si băieții au colici, plâng de durere când le ies dințișorii, se trezesc noaptea și vor să fie alăptați și alinați, cad în genunchi de multe ori înainte să meargă bine; și unii si alții murdăresc pamperși, trebuie spalați la funduleț și sterși la nas; toți copiii fac tantrum-uri, au mofturi și nervișori care te aduc la limita rabdării si îți seaca rezerva de energie. Si fata, și băiatul suferă când sunt excluși din grupul de prieteni, plâng când nu sunt înțeleși și au nevoie de ore întregi de explicații și vorba cu mama pentru a se liniști. Băiatul nostru mare are 9 ani, iar fetița 6; deocamdată nu am simțit diferențe în creșterea lor care să „demonstreze” că se cresc ALTFEL.
pinterest (TU CREȘTI UN SOȚ ȘI UN TATĂ!)
Ținând cont de faptul ca ei vor avea familii, că vor fi soți și tați, încercam sa le dăm toate instrumentele de care vor avea nevoie pentru a-și îndeplini rolurile cu seriozitate. Cred ca una din cele mai importante calități ale unui bărbat adevărat este RESPONSABILITATEA: sa fie în stare sa „conducă” familia pe un drum bun, să țină credința pe calea dreaptă, sa ia hotărâri bune, să crească copii, să le ofere cât poate de mult; toate aceastea se învață în timp, de la vârste fragede și noi am început deja. De exemplu, David, 9 ani, ne-a întrebat daca îl lăsăm la un curs de șah; noi ne-am luat cu treaba și am uitat. Într-o zi, a venit acasă și mi-a zis ca l-a căutat pe profesor, a vorbit cu el, a întrebat cât costă și când poate începe. Joi, la ora 17 s-a dus singur cu tabla de joc, caiet și pix, a achitat banii pe o luna și s-a întors acasă foarte bucuros (nici nu va spun ce inimă aveam eu când a venit😍 ). În aceeași săptămână, a primit de la doamna învățătoare o carte nouă. Când s-a întors de la școală, a intrat la librărie să vadă dacă au coperți potrivite pentru cartea lui si cât costă. A venit cu cartea învelită, bucuros că a mai rezolvat o problemă! 😊Credeți că o sa-i fie rușine să deschidă o ușă, să întrebe dacă are nevoie de ceva, sa dea un telefon să afle informații ? Bineînțeles că nu, e deja obisnuit.
Citeam undeva că cel mai frumos dar pe care o soacra îl poate face nurorii este un soț care stie sa spele toaleta😀; dincolo de partea amuzantă, un soț care ajută cu treburile casei, la curațenie sau gătit se educă de mic. Noi nu facem diferențe în creșterea lor, ci îi punem pe toți să ajute la bucătărie, să steargă praful, să împacheteze hainuțe, sa fie implicați în toate treburile casei. Au înțeles repede ca mâncarea nu ajunge singură pe masă, hainele nu se asează singure în dulap si gunoiul din coș nu se evaporă, ci trebuie dus la container. Învață astfel să aprecieze munca și efortul altora, dar și propria valoarele și stima de sine le cresc pentru că se simt utili.
Doar pentru că sunt băieti, nu înseamnă că muscă din pulpă și se șterg la gură cu mâneca hainei😄 La noi în cuib, punem mare preț pe maniere; avem flori pe masă aproape în fiecare zi, folosim servețele, spunem Mulțumesc, cerem politicos dacă avem nevoie de ceva.
Nu investesc în clame si dresuri prea mult pentru ca avem doar o fetiță, ci în cursuri de înot și franceză, pentru că îmi doresc copii „îmbogățiți” cu cunoștințe care să le facă viața mai interesantă și să le deschidă uși nenumărate.
În loc de încheiere, vă las un citat la care să meditați:
Pinterest (Băieții care sunt ținuți la standarde ridicate de către mama lor vor ajunge într-o zi să aibă standarde ridicate pentru ei înșiși!)
Așa că, mămici de băieți, cu mult curaj, înainte!!!😄
Citeste si: Baietii sunt…
Cum crestem prietenia intre fratiori?!
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei.
toti copiii au nevoie de aceleasi lucruri, parintii au probleme :))
Foarte frumos spus. Eu am doar doi copii, baiat de 7 ani, fata de 4, nu vad mari diferente, ba din contra cu baiatul am muuult de vorbit pt ca asa e felul lui, are nevoie de multe explicatii.Ps. imi place tare mult cum scrii, te admir pt stilul de viata, am multe de invatat…
Cu drag, Oana!
Eu am o singura fetita, dar era o vreme cand puteam claca in orice moment. Adormeam numai spre 4-5 dimineata, traiam numai cu racnete pe fundal, ne culcam in tipete, ne trezeam in tipete. La un moment dat, atat eu, cat si sotul nu mai puteam sta in picioare, eram depresivi si obositi. Am ajuns de cateva ori la Urgente, pe rand. Cei din jur spuneau ca exageram, ca parintii cu doi-trei patru copii ce ar trebui sa mai faca?! Singura care m-a inteles a fost mama. Ea mi-a spus ca asa am fost si eu, ca unii copii sunt mai galagiosi, dar o data cu achizitiile pe partea de limbaj, reprizele de urlet se vor rari. Sofi are acum 2 ani si 11 luni, e un copil vesel, haios, vorbaret si alintat. A fost foarte greu. (Vreme de trei luni adormeam numai pe la 5 dimineata, dar de epuizare. Pana pe la un an si jumatate nu am dormit niciodata trei ore fara intrerupere.)
Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii( macar de acum inainte😅)!
Ea oricum ne-a facut fericiti, dar nu pot spune ca a fost usor!