În sarcina a 6-a, cea mai grea parte pentru mine, ca mamă implicată în toate domeniile vieții familiei noastre, a fost neputința fizică de a-mi face „datoriile”. De la ordine la gătit, la dus și adus copiii la / de la școală sau antrenamente, majoritatea activităților au rămas pe umerii soțului și copiilor. Am hotărât împreună să ne asumăm perioada sarcinii cu toate provocările și să cerem ajutor cât mai puțin din afară, doar în cazuri extreme. Fiind vorba de câteva luni, nu vroiam să încurcăm pe nimeni, ci să ne bazăm noi pe noi, exact ca într-o echipă.
Au contat enorm câteva aspecte ale familiei noastre:
🔎INDEPENDENȚA copiilor una dintre cele mai importante abilități, cu care ne echipăm copiii; nouă ne-ar fi fost imposibil să ne împărțim în atâtea locuri, să-i ducem și să-i aducem personal pe toți la toate activitățile. Ne-au ajutat și vecinii, și părinții unor colegi, dar cât s-a putut, s-au descurcat pe cont propriu:
-au mers la școală singuri sau cu colegi, pe jos sau cu autobuzul
-au pregătit masa cu ce aveau prin frigider, și-au încălzit mâncarea, au făcut omlete, salate sau paste
-și-au făcut teme, proiecte, portofolii cu ajutor minim din partea mea
-au fost plecați la competiții, cu alți părinți și s-au descurcat peste așteptări de bine
🔎RESPONSABILIZAREA de 5 ani tot vorbesc pe blog despre această virtute, de ale cărei roade noi chiar ne-am bucurat DEPLIN lunile acestea. Copiii au fost de mare ajutor, fizic și psihic, prin toată participarea lor. Tot „antrenamentul” anilor din urmă a dat roade în timpuri de încercare și dacă sunt convinsă de ceva, atunci în top 3 lecții de parenting se află aceasta: Responsabilizarea copiilor este sănătate pentru întreaga familie!
-au avut grijă fiecare de lucrurile lui (cei mici mai puțin😅)
-au făcut cumpărături, cu lista în mână, la supermarketuri
-au menținut ordinea în casă, prin rotație
-s-au ajutat între ei la teme, pregătit ghiozdane și hainele de școală / antrenament
-s-au ținut de antrenamente cu multă seriozitate, au tras unii de alții, s-au încurajat, s-au ajutat
-au mers la bibliotecă constant, cu frații, au avut grijă de cărți, le-au returnat la timp
🔎ORGANIZAREA CASEI sistemele mele, implementate în anii din urmă și bine împământenite în mintea tuturor, ne-au ușurat viața:
-hainele la locul lor, pe categorii, în locuri de toți știute
-stocul de prosoape / lenjerii menținute constant
– bucătăria și frigiderul sub control
-cutia copiilor cu șosete / chiloți continuu „alimentate”
🔎RUTINA TREBURILOR programul meu de curățenie și menținere a ordinii în fiecare cameră a fost vital:
-mașina de rufe băgată zilnic
-hainele așezate în dulap imediat după ce s-au uscat
-călcatul și pregătitul uniformelor în avans
-15 minute de strâns prin casă cu toți
-zilnic curățenie într-o cameră, unde „durea” cel mai tare
🔎AJUTORUL RECIPROC cooperarea noastră părinți – copii, așa cum o înțelegem noi și funcționarea în echipă după principiul „Dăm cu toții, luăm cu toții!” ne-au ajutat să ieșim „la mal” sănătoși, întregi, compleți (cu ajutorul de netăgăduit al lui Dumnezeu!). Pentru copii a fost mai greu să renunțe la unele ieșiri cu colegii sau timp prea mult liber, dar au înțeles că ne „sacrificăm” cu toții pentru o perioadă.
Am „ieșit” din această grea perioadă mai puternici, mai legați, mai.. mulți😅. Dar e foarte bine așa! Încă ne acomodăm vieții în 8, ne punem pe picioare, ne învățăm unii cu alții; bebe doarme toată noaptea și (aproape) toată ziua, așa că avem timp de conectare, de povești și (muuulte) explicații. Vă mai povestim frânturi din cuib, stați pe aproape!🤗
Cu drag,A
Ancuța, o mamă cu 6 copii (trebuie să repet asta de multe ori, încă nu m-am obișnuit cu noua titulatură😅)
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol, vă invit să dați un like sau un share. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei!
