„Nu-mi dau voie să cad!”
„Sunt de fier!”
„Nimic nu mă pune la pământ!!”
„Niciodată în viață nu voi fi slabă!”
Întâlnesc des astfel de declarații, plus multe etichete/hashtaguri de genul bosslady, bossmom, etc. Ni se arată peste tot o femeie ca o piatră, puternică, de nezdruncinat și ni se oferă ca model. Totusi, de câteva zile vedem altceva!!
Femei cu ochii înlăcrimați, cu copii în brațe, printre fulgi de zăpadă reci, stând la cozi spre libertate.
Femei cu sufletul tremurând, pline de temeri și neliniști pentru ce au lăsat în urmă.
Femei aflate la adăpost, dar cu gândurile la soții aflați în bătaia puștii unui inamic crunt.
Femei care își pun la dispoziție casa, energia și puterile să găzduiască necunoscuți, fără sa aibă niciun fel de pretenții.
Femei cu inimă mare, care se jertfesc până la epuizare pentru alte femei.
Femei care se roagă cu alte femei, fiecare în limba ei, aceluiași Dumnezeu!
Femei care alină în brațele lor copiii unor străini, din dragoste și dintr-o empatie de neimaginat.
Femei care plâng ținând mâinile tremurânde ale altor femei.
Femei care gătesc continuu, fac ordine prin casele puse la dispoziție refugiaților, care aleargă să adune alimente și haine, ca pentru familiile lor.
Femei care sunt jos, dar au putere să se ridice și o dată cu ele, să ridice și pe alții.
Femei adevărate, pline de calități, cu o forță interioară incredibilă, a căror putere vine de Sus.
Femei simple, modeste, nebotoxate, decente, a căror frumusețe se afla în inimă, nu doar pe față.
În mintea mea, femeile de mai sus sunt eroinele acestor timpuri și sunt profund recunoscătoare să le cunosc, să le îmbrățișez, să mă rog pentru ele. Dumnezeu să binecuvinteze femeile de pretutindeni!!!
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei
