Săptămână grea la serviciu..te gândeşti unde să evadezi cu copiii în weekend; cauți o locație nu foarte departe de casă, unde să te conectezi cu ei şi cu soțul, după ce în ultimul timp abia ați avut timp de poveşti.
Găseşti munții Măcinului, a căror înălțimi pot fi uşor escaladate de pruncii din dotare!
Faci pregătiri de vineri seara: haine, mâncare, traseu.
Ca o gospodină serioasă, te trezeşti sâmbătă cu mult entuziasm şi pui ciorba pe foc, şnițele de pui, conopidă pané şi un pilaf, să fie mâncare pe când vă întoarceți. Pui rufe la spălat şi faci ordine prin casă, pentru că nu te poți relaxa dacă nu termini TOATĂ treaba.
La prânz, umpli maşina cu coechipieri şi conduci o oră jumătate, felicitându-te pentru alegerea făcută: copiii dorm deja, vremea e perfectă, peisajul superb, drumul liber. Se anunță zi relaxantă!!
Ajungeți la poalele muntelui şi coboară toată lumea, entuziasmată de aventură. Durează 15 minute până nimereşti copilul şi rucsacul; deja ai obosit, dar îți păstrezi speranța că va fi o zi bună.
Parcurgeți 20 metri şi brusc li se face tuturor foame!!! Opriți la un picnic, unde se devorează 80% din mâncarea pregătită.
Începeți urcarea cu mult entuziasm: copiii mari în față, cei mici în urmă, entuziasmați de fiecare gândac, lăcustă sau şopârlă care apare în cale. Îi încurajezi continuu: „Hai! Urcați! Hai mai sus!”
Pauze de apă la 5 minute, multe țipete de bucurie, părinți deja epuizați😅.
Când drumul începe să fie abrupt, cei mari îşi dau seama că rucsacii îi țin pe loc, aşa că te trezeşti împodobită cu bagajele lor; cei mici sunt obosiți, e ora de somn. Jonglezi cu mâinile pline până la izvor, unde urmează iar o pauză. Nu prea mai crezi că ideea a fost genială, parcă un somn la ora asta ar fi mers mai bine!!
Cu mult greu ajungeți pe culme; priveliştea este grozavă, dar când ştii cât ai de coborât te cam panichezi. Proviziile sunt gata, copiii frânți, nivelul de entuziasm a scăzut înfricoşător de mult!!
Încerci să faci nişte poze frumoase, care să imortalizeze excursia, dar nu-i nimereşti pe toți cu ochii deschişi, nici dacă i-ai plăti😁. Te mulțumeşti cu ce ai, e bine şi aşa!
Urmează o oră de alunecat, căzut, certat pe bețe, plâns de ciudă, de durere, de oboseală.. iar discurs motivațional: „Hai, nu mai avem mult! Nu mai ieşim pe munte până nu împliniți 20 de ani! E ultima oară când vă scot din casă!”😅😅
Ajungeți la maşină, prin mila Domnului, întregi (dar plini de praf, scaieți, cu buzunare pline de pietre, ghinde, frunze şi bețe). Îi bagi în maşină, după ce i-ai scuturat pe fiecare şi le-ai golit buzunarele de „comori”.
După un drum obositor, urmează distracția de acasă: spălați toți, rufe la întins, mâncat aproape toată mâncarea de dimineață!!!
Spuneți voi dacă nu a fost o zi.. reuşită!!🤣🤣🤣
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei, acolo postez mai des☺.
Exact asa ni se intampla si noua! Aproape mereu te întorci mai obosit decât ai plecat si zici ca nu mai vrei in viitorul apropiat nicio iesire!:))
așa spun..dar deja mă gândesc ce facem weekendul viitor🤣🤣🤣
„Spuneți voi dacă nu a fost o zi.. reuşită!!”
Pentru copii a fost! :)))
Dar cred ca si pentru parinti, in ciuda eforturilor si a oboselii, cred ca aveti multumirea sufleteasca ca ati facut ceva bun pentru copii. Au avut si pofta de mancare sanatoasa: au mancat aproape toata mancarea :)))
Amuzant discurs motivational:
„Hai, nu mai avem mult! Nu mai ieşim pe munte până nu împliniți 20 de ani! E ultima oară când vă scot din casă”
:)))
și pentru noi a fost..doar că avem uneori așteptări prea mari🤗
😀😀😀 numai tu poți pune lucrurile astea într-o lumină așa amuzanta! Tot cam același discurs motivațional îl avem și noi… Dar suna mai amuzant la tine😁
povestea e amuzantă, trăirea mai puțin🤣🤣
„Spuneți voi dacă nu a fost o zi.. reuşită!!”
Pentru copii a fost! :)))
Dar cred ca si pentru parinti, in ciuda eforturilor si a oboselii, cred ca aveti multumirea sufleteasca ca ati facut ceva bun pentru copii. Au avut si pofta de mancare sanatoasa: au mancat aproape toata mancarea :)))
Amuzant discurs motivational:
„Hai, nu mai avem mult! Nu mai ieşim pe munte până nu împliniți 20 de ani! E ultima oară când vă scot din casă”
:)))
Ce fain ați petrecut! Foarte frumoasă familie aveți!
mulțumesc, Loredana..o onoare să te am în cuib!!!🤗
😅😅Mai făcut să râd Ancuța…sunt momente unice ce ne va fi dor după ce vor creste și vor pleca cu tineretul lor🥺.
Ma bucur pentru voi 🥰sunteți minunați!🤗💓💕💟💖💞
Ce haioși sunteți! Din experiența mea de mers la munte cu copiii, plecatul dimineața e sfânt. Așa aveți suficient timp să vă lălăiți pe drum. Mâncare faci la întoarcere :))
O sa țin cont data viitoare când prind curaj sa ieșim iar😀😀