Am primit rândurile acestea cu multă emoție (și multe lacrimi😅) într-o dimineață de luni. David era plecat la bunici și nu ne văzusem de aproape o lună.
„Dragă mami,
Mi-a fost dor de tine, de dragostea ta, de părul tău negru ca cărbunii, de cei doi ochi luminoși, de gura care mă trezește în fiecare zi, de mâinile care mă ajută când nu pot căra ceva.
Îți mulțumesc pentru ajutorul dat la teme, pentru că m-ai învățat să scriu, să citesc și să număr. Mulțumesc pentru că mi-ai dedicat un articol și mie și că ai grijă de mine.
Te admir pentru tot, pentru curajul tău, pentru hărnicia ta, pentru credința față de tata și Dumnezeu!
Vreau să ajung ca tine!
Fiul tău cel mare, David”
Ca de fiecare dată când scrie ceva, mă uimește profunzimea trăirilor lui; este un copil foarte simțitor și sufletist! Singura corectură pe care i-am transmis-o e legată de părul meu; am multe fire albe, așa că o comparație mai pertinentă ar fi fost „părul tău grizonat ca o zebră”😀😀😀. În rest, mă bucur să văd că îmi admiră hărnicia și credința☺
Voi primiți scrisori de la copiii voștri? Le păstrați cu aceeași emoție, ca și mine? Abia aștept să le recitesc peste ani!!! Să vezi atunci lacrimi!!!
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Va astept si pe Instagram cuibulancutei.
Minunata scrisoare, minunat copil, minunata mama!