Ieri am avut o zi foarte aglomerată: am făcut compot, am gătit, am dereticat prin casă până seara. Copiii m-au ajutat foarte mult: David a făcut cumpărături, Cristiana i-a adormit pe cei mici, împreună au făcut ordine în camera lor. Încep sa simt că am copii mari și e tare plăcut😀😀.
Totuși, au fost niște ani foarte grei și solicitanți, cu multe momente de criză, cu lacrimi, cu frustrări și multe griji. Au învățat multe lucruri ușor, din mers, însă unele foarte greu:
-să facă la toaletă; mai ales cu băieții am avut mult de lucru când a venit vorba să renunțe la Pampers. Am încercat toate metodele, de la mituit cu bomboane la umblatul fără haine; până nu a fost pregătit fiecare în parte, nu am reușit decât să mă supăr, să plâng și să șterg nenumăratele accidente. Chiar în această perioadă, încerc să-l dezvăț pe mezin; cu el pare mai ușor pentru că îi imită pe frații mai mari și se descurcă bine singurel ( nu mă implic decât foarte puțin: las ușa deschisă la baie și pe el îl îmbrac lejer, să poată să se dezbrace singur. Sunt foarte mulțumită de rezultate)
-să vorbească; tot cu băieții m-am chinuit și la acest capitol😅. Au început să vorbească după 2 ani și am simțit o îmbogățire în limbaj abia după ce au început grădinița. Am făcut logopedie, am lucrat mult, am plâns (iar) crezând că e din vina mea😥. Nu i-am neglijat, le-am citit, le-am povestit, dar cu toate eforturile mele, foarte greu și-au dat drumul la vorbă.
-să salute; nu știu alții cum sunt, dar toți copiii mei au avut o perioadă când nu salutau, deși le aminteam destul de des. Nu doar pe vecini sau oameni cu care ne întâlneam rar, dar și pe bunici, unchi, mătuși, verișori; pur și simplu li se închidea gura😥
-să-și strângă jucăriile; pentru că sunt mulți și au vârste diferite, ordinea în camera lor este încă subiect fierbinte. Strâng, ordonează, fac curat dacă au o răsplată, dacă avem musafiri sau plecăm la grădină. Să vedeți cum sar toți să termine repede, chiar și cel mic😀😀. Au trecut însă ani mulți până să ajungem la această performanță, ani în care eu am stat mai mult în genunchi în camera lor, strângând de pe jos lucruri aruncate și împrăștiate.
-să spună „Poftim?” și „Mulțumesc!” Uneori mi se părea că ori vorbesc singură, ori ce spun nu este interesant. Îi strigam, răspundeau tare: „Ce?”, primeau un cadou, îl luau și fugeau, fără să scoată un cuvânt😥😥. Tare mult i-am mai dădăcit până au înțeles lecția.
-să împartă jucării; de pe la 2 ani până la 4, întâlnirile cu verișorii, prietenii sau copiii din parc au fost foarte tensionate. Fiecare vroia să se joace cu toate jucăriile, fără să împartă nimic din ce avea. Unii sunt mai posesivi din fire, alții mai egoiști, dar după 5 ani am rezolvat problema definitiv.
Dragă mămică aflată în „lupte”,
Știu că uneori este greu și simți că nu știi ce faci; de cele mai multe ori iei asupra ta orice eșec al copilului și te învinovățesti pentru toate nimicurile. Așa e viața de mamă! Să nu crezi că pe măsură ce crește puiul tău, te vei simți altfel🙂. Problemele de azi vor părea mici mâine pentru că timpul are puterea binefăcătoare să schimbe perspective, minți și inimi. Amintește-ți că orice lucru învățat de copilul tău se face cu multă răbdare, mult efort și nervișori tociți😅 Curaj! După hopul de azi, te așteaptă altul mai dificil, mâine!!🤗🤗🤗
Sursă foto: unsplash
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Va astept si pe Instagram cuibulancutei.
Ce punctual si frumos ai scris! Mulțumim de sinceritate si împărtășire. E încurajator!
Exact cu aceleasi chestii ma lupt eu si uneori plang. Doar 5 puncte (fara cel cu pampersi) si la fel ca tine ma simt vinovata (desi am.studii superioare, comportamentul meu lasa de dorit, din p meu de vedere). Multumiri!