Copiii spun lucruri…profunde

Ne întorceam amândouă de la ora de șah, povestind ca de obicei despre ce mutări a făcut, cu cine a jucat, cine a câștigat. Deodată, de nicăieri, mă întreabă:

-„Mami, e adevărat că pentru o femeie cea mai importantă e credința?”

😲Rămân blocată de schimbarea bruscă de subiect și încerc să țin pasul în conversație:

-„Cum adică?”..atât reușesc să silabisesc, în timp ce prin minte îmi trec o sută de întrebări: Doamne, de unde le scoate? Ce-o fi în capul ei? A văzut ceva nepotrivit la mine?..

-” Păi, mă gândeam: dacă ai frumusețe, nu-i mare lucru, mai au și alții; dacă ai haine, la fel au și alții. Dar credință nu au toți!”🙄

Prea uimită de atâta profunzime, încerc să merg mai departe, să văd la ce se gândește de fapt:

-„Și la ce te ajută?”

-„Să-i placi lui Dumnezeu..nu așa trebuie??”

🤔🤔🤔

Bunicului îi dispar câteva găini din curte; îi spun lui David ca el este tare supărat, dar David îmi spune:

-„Nu se gândește că poate Dumnezeu îl încearcă, așa cum a făcut cu Avraaam?”

Luată iar prin surprindere, întreb la ce se referă😅😅:

-„Nu știi? Când Dumnezeu l-a testat pe Avraam și i-a zis să-l aducă jertfă pe Isaac? Poate așa face și cu tataia, îl testează”🤔🤔

Cam la câteva zile, un copil mă surprinde cu înțelepciunea lui; astfel de momente apar pe nepusă masă, în agitația vieții din cuib și întotdeauna au un efect de șoc😅. În mintea mea împărțită în multe locuri, cu griji și treburi de bifat, de prea multe ori cred că ei sunt încă mici, că nu observă prea multe în jurul lor; dar când avem astfel de conversații îmi dau seama cât greșesc..

Copiii sunt profunzi și înțelepți; analizează și critică oameni, comportamente și situații cu o maturitate care mă cam sperie. Realizez încă o dată ce exemplu puternic sunt pentru ei, pozitiv sau negativ. Câtă responsabilitate am în fața ochișorilor micuți care mă privesc în fiecare zi!

„O, mame creștine, învățați-vă copiii voștri să spună numele lui Iisus înainte de numele vostru.
Atunci ei vor spune numele vostru totdeauna cu sfințenie. Toată răspunderea pentru moartea fiilor voștri și toată răspunderea pentru viața lor le purtați voi, mamelor. Copiii voștri vor fi ceea ce îi creșteți voi.
Și toată răspunderea pentru soții voștri, la fel, o purtați voi, soțiilor.
Fiindcă și soții voștri vor fi cum vi-i formați voi.
O, cât de mult poate o mamă….și o soție!
O, cât de puternică este o femeie!”

(Traian Dorz – Margăritarul ascuns)

Sursa foto: unsplash

Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos.

Citeste si: https://cuibulancutei.wordpress.com/2020/02/12/o-familie-o-echipa/