M-a sunat o prietenă și m-a rugat să pregătesc un pachețel pentru o mămică de 16 ani, internată cu bebelușul de 8 luni la Spitalul de copii. Câteva hăinuțe și ceva pentru ea. Nu merge nimeni la ea în vizită, nu are bani si nici macar minimul necesar unei spitalizări.
Atât de mult m-a marcat această poveste. M-am „trezit” din amorțeala zilnică și conștiința mea s-a cutremurat. În timp ce eu mă plâng că Filip (iar) a scris cu carioca pe perete, sunt atâtea mămici care îndură durere și neajunsuri. În timp ce eu mă plâng de mormanul de haine ce trebuie împăturit, o mămică îndurerată își frânge inima pentru că nu are cu ce să îmbrace un bebeluș bolnav! În timp ce eu mă supăr că soțul nu a fost atent la dorințele mele, o amărâtă este alungată din casa ei, cu copii bolnavi, fără bani și fără ajutoare. În timp ce eu sunt nemulțumită că nu m-am odihnit bine azi noapte, un suflet plin de durere doarme pe un scaun, lângă patul de spital, veghindu-și copilul suferind.
Câteodată, uităm câtă durere este în jurul nostru pentru că suntem prea preocupați de binele nostru. Ne-am învățat să trăim lejer, în comfort și totuși ne plângem că ne este greu.
Dumnezeu ne spune: „Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.” (Matei 25:35,36).
Este așa ușor să aducem puțină bucurie, din preaplinul nostru, cuiva în nevoie. Trebuie doar să privim în jur! Suntem datori să facem binefaceri, pentru marea bunătate și îndurare a lui Dumnezeu față de noi.
„Dragostea milostivă este în stare să își dea banul său, ori pâinea sa, ori haina, ori adăpostul, ori scaunul său pentru cel care este lipsit de acestea. Dar adesea ea nu poate da mai mult.
Dragostea împăciuitoare își dă dreptul său, ori folosul său, ori moștenirea, ori întâietatea, ori numele său pentru cel care le pretinde pe acestea. Dar nici aceasta, adesea, nu poate da mai mult.
Dragostea ostenitoare își dă odihna sa, oboseala sa, vegherile sale, munca și plata sa pentru cel care s-ar pierde fără acestea. Dar și aceasta, de cele mai multe ori, rămâne numai la atât, fiindcă mai mult decât acestea ea nu poate da nimănui.
Numai Dragostea Jertfitoare poate să dea atât de mult cât se cere pentru cel care are cea mai mare nevoie dintre toate nevoile care pot fi, adică nevoie de iertarea păcatelor. Fără de care nu este și nici nu va putea fi niciodată, nicăieri, mântuirea unui suflet.
Fiindcă dragostea aceasta singură este în stare să-și dea mai mult decât sudoarea sa, decât lacrimile sale, decât averea sa. Ea își da viața sa, moartea sa, sângele său. Și așa a fost, și așa este pentru noi dragostea lui Dumnezeu!” (TRAIAN DORZ)
P.S. Dacă aveți hăinuțe care nu vă mai trebuiesc, duceți-le la un spital de copii sau o maternitate. Puneți niște servețele umede, un pachet de pampers, câteva șampoane sau jucării. Dumnezeu vă va răsplăti binefacerea cu mult mai mult!
Sursa foto: Adobestock.com
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos.
Citeste si: Draga mamica deznadajduita..
Mulțumesc că mi-ai deschis ochii! Și eu mă plâng uneori prea mult, de prea multe! In general ducem hăinuțele la biserica, nici nu m-aș fi gândit vreodată să duc la spitale de copii sau la maternitate! Îți mulțumesc! Cred că parohul spitalului ar ști cine are nevoie…
Nici nu conteaza unde le duci, important e sa ajunga la cineva care chiar are nevoie. Sa ne ajute Dumnezeu sa fim mai multumitori!🤗
Cat adevar in ceea ce ai spus, Ancuta! M am regasit f mult in nemultumirile pe care le ai enumerat… Mereu ni se pare ca la noi e cel mai greu, cand de fapt daca e sa privim in jur avand ochii larg deschisi, ne dam seama ca o ducem f bine, ca „boierii”!
Iti multumim pt articol, f miscator!