Invatandu-i pe copii: 1.Responsabilitatea

Intr-o dimineata prin februarie, am dus copiii la gradinita. Ca de obicei, C., fetita noastra de 5 ani, s-a dus singura la dulap, si-a luat incaltarile de schimb, si-a pus geaca pe umeras si a intrat in clasa, alaturi de colegi. Eu insarcinata in 7 luni, am urcat la grupa lui S., care fiind mai mic, avea nevoie de ajutor. Cand am coborat, o mamica m-a oprit si mi-a spus:

-„Doamna, nu vi-e mila sa o lasati singura, sa nu o ajutati? Ii furati copilaria!”

Doamna in cauza venea impreuna cu mama ei, uneori si tatal, sa-si aduca fetita..unul tinea geaca, altul se apleca sa ii schimbe incaltarile si unul ii ducea sticla de apa😀😀

Initial m-a revoltat atitudinea aceasta de invinovatire, dar am plecat zambind stiind ca pe termen lung, copilului meu ii va fi bine.

„Nu face pentru copil ceea ce poate face singur!” Maria Montessori Ce sfat bun!!!

In toate cartile americane de parenting se pune mare accent pe sarcinile date copiilor. Fac pare din dezvoltarea normala si sanatoasa a copiilor. Acestea sunt obligatorii, nu se negociaza si uneori sunt remunerate. Un copil care bifeaza sarcini cat de mici simte ca este important, capabil si valoros pentru familia lui. Pentru aceste motive de la 4 ani am dat copiilor nostri cateva sarcini / responsabilitati:

– sa ajute la pusul / stransul mesei

– sa-si puna hainutele murdare la spalat / cele curate in dulap

– sa-si pregateasca seara hainele de gradi / scoala pentru a doua zi (Le calc pentru cel putin o saptamana, le pun pe umerase in dressing iar ei isi aleg; simt ca au „libertatea” de a se imbraca cum vor, dar de fapt mama a hotarat prima 😄)

– sa-si curete incaltarile, mai ales in zilele ploioase (cei mici primesc ajutor de la fratii mai mari)

– sa-si umple sticla cu apa si sa o puna langa usa de la intrare / in ghiozdan (dimineata e foarte simplu sa nu o uite)

– sa stranga jucariile (seara / cand plecam de acasa / cand avem musafiri)

– sa-si faca toaleta singuri seara si dimineata, fara sa li se aduca aminte

Pe masura ce cresc, creste si lista de treburi😊 De exemplu, D. are 9 ani si este responsabil cu gunoiul si cumparaturi usoare. Este un copil foarte ordonat si responsabil cand vine vorba de scoala. In clasa I si-a cumparat din proprie initiativa de mai multe ori caiete sau rezerve de stilou ca sa nu ramana fara😄😄😄. Stia mereu ce teme are de facut sau ce trebuie sa duca a doua zi, tocmai pentru ca a fost incurajat si responsabilizat. El impreuna cu sora lui, care de saptamana viitoare este la clasa pregatitoare, mai au cateva sarcini:

– sterg mobila de praf

– fac curat in baie

– pregatesc gustari simple folosindu-se de ce au in frigider

– au grija de cartile de la biblioteca ( sa nu le rupa cei mici si sa nu intarziem cu restituirea)

– pun hartie igienica la baie cand se termina

– cand intra la dus isi iau singuri hainute de schimb

– cand se intorc de la inot isi scot echipamentul si prosopul din geanta si le pun la spalat

Ca parinti avem libertatea de a alege cum vrem sa ne crestem copiii, ce valori vrem sa le insuflam si ce calitati vrem sa dezvoltam in ei. Noi am ales sa-i educam asa, nu pentru ca nu ne descurcam cu treburile casei (sincer, daca as face singura curat as termina mult mai repede si mult mai usor😅), ci pentru ca vrem sa facem din ei adulti responsabili, constienti ca deciziile luate produc consecinte pe care trebuie sa si le asume. In plus, nu au timp sa se certe sau sa se plictiseasca. Ce parinte nu-si doreste asta?

Sursa foto: Dreamstime