Pauza mea de Social Media a adus o perioadă bună de reflecție. Stând mult în liniște, cumva într-o „izolare” de lumea exterioară, gândurile mele se învârt în jurul câtorva idei, pe care le tot „rumeg” de ceva vreme.
Mi-am dat seama că există un tip de autodistrugere care nu face zgomot. Nu se vede imediat, nu șochează, nu atrage atenția. Se întâmplă încet, aproape invizibil, și de cele mai multe ori este însoțită de o convingere periculoasă: „eu sunt ok”.
De fapt, nu lipsurile ne distrug cel mai profund, ci dezechilibrele grele, alunecoase, greu de oprit.
Omul de astăzi, trăind cea mai comodă perioadă din toată existența lui de pe pământ, are câteva probleme:
1. Prea mult timp liber
Timpul liber devine o problemă atunci când nu este umplut cu sens.
Fără direcție, amâni ce contează, te pierzi în distracții ieftine și trăiești pe pilot automat.
Omul nu a fost făcut doar să aibă timp, ci să-l folosească bine. Altfel, golul se umple singur — de obicei cu lucruri care nu ajută. Culmea, dacă întrebi pe aproape oricine despre timp liber, îți va spune că nu prea are. Totuși, stăm mult pe telefon, pierdem ore nefăcând nimic bun, irosim ani într-o letargie nefirească.
2. Prea puțină educație
Nu doar diplomele lipsesc, ci înțelegerea, gândirea critică, informația la purtător.
Fără educație reală, confunzi părerea cu adevărul, nu știi să filtrezi informația și
iei decizii greșite cu încredere mare.
Ignoranța e comodă. Dar costurile ei apar mai târziu — și sunt mari. Îl urmăresc pe youtube pe dl profesor Mircea Miclea, un deliciu pentru creier, pe care ți-l recomand cu toată inima. Abordarea lui față de învățare, memorare, călătorii și valori în viață este o gură de aer proaspăt în spațiul mioritic atât de îmbâcsit de zgomote.
3. Prea mult curaj
Curajul fără minte nu e virtute, e risc, e defect, e pericol.
Se vede în impulsivitate, în decizii luate „pe feeling” și în lipsă de responsabilitate.
Nu orice pas înainte e progres; uneori e doar o cădere mai rapidă. Felul în care alegem să purtăm bătălii care nu sunt ale noastre, cu convingerea că doar noi deținem adevărul absolut, arată cât de mici suntem cognitiv, emoțional și de cele mai multe ori, spiritual. Doar pentru că putem să țipăm în gura mare unele vorbe, fără să ne pese de ce cred/spun/simt alții, nu e neapărat dovadă de curaj sănătos/responsabil.
4. Prea puțin bun-simț
Bunul-simț este limita invizibilă care ne ține în echilibru.
Când lipsește, spui lucruri nepotrivite, calci peste alții fără să-ți dai seama și îți sabotezi bolnăvicios relațiile. Nu ai nevoie de reguli complicate dacă ai bun-simț. Dar fără el, nici regulile nu te salvează. Vedem exemple pe stradă, în magazine, la orice coadă la care suntem nevoiți să așteptăm câteva minute: glume frivole, exprimări care te fac să roșești, comportamente demne de primate. Tristă realitate!
5. Prea multe opinii
Aici apare una dintre cele mai dureroase probleme ale prezentului, omul cu prea multe opinii: simte nevoia să comenteze orice, vorbește mai mult decât înțelege și își construiește identitatea pe păreri, nu pe valori sau fapte. Problema nu e că are opinii, ci faptul că ele nu sunt fundamentate, nu sunt verificate și de cele mai multe ori, nu sunt necesare. Nu orice gând merită spus. Nu orice subiect cere o opinie. Uneori, tăcerea este mai înțeleaptă decât o părere rapidă, greșită, inutilă.
Toate aceste 5 puncte se pot verifica, testa și confirma în comportamentul pe rețelele de socializare, mai ales în secțiunea comentarii. Acolo, omul scoate din inima lui tot ce e mai urât, mai grosolan și mai bolnăvicios. E un fel de test al timpurilor moderne pentru bun simț, educație, valori.
Aceste lucruri nu vin unitare, singure, izolate. Se combină în monstruozități:
timp mult + lipsă de direcție, educație puțină + opinii multe, curaj mare + bun-simț mic.
Rezultatul?
Un om sigur pe el, dar greșit.
Activ, dar fără direcție.
Vocal, dar superficial.
O întrebare care merită pusă nu este „ce îmi lipsește?”, ci: „unde exagerez și unde sunt deficitar?”
Pentru că, de multe ori, nu ceea ce nu avem ne face rău, ci ceea ce avem în exces și folosim prost.
Să fim înțelepți! E nevoie de oameni așezați, liniștiți, cumpătați!
Ancuța (o femeie cu multe gânduri)
