Pentru mama care nu se mai regăsește..

Aud adesea, în multele mele conversații cu mame, cliente, cunoștințe sau prietene, despre „neregăsirea” propriei persoane, după nașterea copilului, despre tânjirea după un Eu vioi, plin de visuri și speranțe, energic și optimist, care putea să mute munții din loc și vroia să schimbe lumea. Căutările, frământările și „muncirile” inimii sunt problema multor mămici și recunosc, fără jenă, vinovăție sau rușine că le-am experimentat din plin pe toate. M-am zbătut, am căutat soluții, am ieșit la lumină și astăzi împărtășesc cu drag lecțiile suratei mele mai tinere:

Viața, așa cum o știai înainte de copil, nu se mai întoarce! Fizic e posibil să-ți revii, cu multă muncă și disciplină; dar mental, emoțional și afectiv nu mai ești niciodată aceeași! Nu ai cum să redevii ceea ce ai fost, pentru că sarcina, nașterea și creșterea unui copil este transformatoare pentru inima și mintea femeii. Tu, cea de ieri, ești doar fundația pentru mama de astăzi.

Maternitatea este o continuă devenire! Știi că începe cu cele două liniuțe roz pe testul de sarcină, dar de finalizat nu mai știi. Toată viața este o continuă creștere și transformare; etapă după etapă, prin toate anotimpurile vieții, capeți experiență, devii mai sigură pe tine, faci greșeli, pe care le recunoști și chiar încerci să le rezolvi. Cazi, te ridici, iar cazi, iar te ridici. Ai zile bune și zile grele, reușite și eșecuri, bucurii și frustrări. Adu-ți aminte că alergi la un maraton, nu la un sprint de viteză!

Copiii nu pun punct viselor, doar descoperă altele mai profunde, mai împlinitoare, de cele mai multe ori mai îndrăznețe! Chiar dacă durează câțiva ani până se conturează o viziune clară, până o dorință ascunsă a inimii încolțește în ceva palpabil, până la urmă Visul devine realitate. Motivată de copii, de dorința de a le fi un model frumos, din zvâcul care face inima să bată mai tare, te trezești că faci ceva ce altfel, poate, nu ai fi încercat niciodată. Devii curajoasă, îndrăzneață, încrezătoare că poți până la urmă să muți muntele!

Curajul de a începe ceva trebuie să fie mai puternic decât frica! Devenirea ta ca femeie, ca soție și ca mamă depinde mult de „lanțul” care te ține: teama de eșec, de judecata celorlalți, de piedici închipuite și bariere neștiute. Odată ce le depășești, începe aventura: îți cauți noul drum, faci teste, descoperi ce-ți place, la ce te pricepi, înveți lucruri noi despre tine, te descoperi în feluri nebănuite. Toate, pentru că ai avut gramul necesar de curaj!

Caută sens, valoare și scop acolo unde ești astăzi! Una dintre greșelile pe care le facem multe dintre noi e că așteptăm timpuri mai bune, mai ușoare, mai liniștite; să crească copilul, să meargă la școală, să devină independent. Apoi tânjim după bebeluș, după alăptare, după gângurit. O lecție valoroasă, pe care o învățăm greu e să găsim binele și frumosul chiar acum, chiar aici. În temele făcute împreună, în joaca pe covor a copiilor, în cinele obișnuite din timpul săptămânii – e mult sens, mai mult decât ne imaginăm!

Fructifică oportunitățile mici care îți apar în cale, fără așteptări mari. Pe drumul devenirii tale, vei întâlni oameni dispuși să-ți ofere o mână de ajutor sau o oportunitate de creștere. Nu ezita să primești! Nici nu știi unde te poate duce o invitație căreia îi răspunzi afirmativ. Chiar dacă material nu aduni mare lucru, poate cizelezi niște calități care te vor face mai stăpână pe tine, mai fluentă, mai pregătită pentru lucrurile mari pe care le dorești.

Rezultatele vin, uneori, după ani de muncă! Fără pretenții de specialist, din experiența proprie, din realitatea dezvoltării personale, aceasta este concluzia: e nevoie de multă muncă! Dar atunci când știi sigur că ceea ce faci este bine, că ești pe drumul potrivit ție, când micile reușite îți sunt confirmare, munca nu este un efort continuu; pasiunea și sensul sunt factori indispensabili împlinirii sufletești din spatele acestei descoperiri de sine.

Există perioade de creștere, de stagnare, chiar și de regres. Important e să mergi mai departe! Mama crește odată cu copiii ei, așa că inevitabil, va trece prin tot felul de perioade, unele mai intense, altele mai calme. Uneori va fi elan de înflorire, alteori margini de prăpastie. Dacă te vei „agăța” de un vis, nu vei fi aruncată în toate direcțiile. Chiar și în furtună, va fi farul care te va scoate la mal.

Dacă vrei să crești, nu te opri din învățat! Găsești puzderie de informații pentru orice domeniu în care ai provocări: gătit, finanțe, planificare și organizare, creșterea copiilor sau consolidarea căsniciei. Prinde abilități noi, dezvoltă-ți pasiuni. Ține pasul cu noutățile care pot schimba și viața ta, a familiei tale în mai bine. Citește mult, ascultă podcasturi, urmărește oameni valoroși. Folosește timpul ca să scoți maximul din el. Este loc de îmbunătățiri, la orice vârstă, în orice etapă a vieții.

După atâta filosofie, închei pledoaria mea cu o încurajare: Bucură-te de ce ai astăzi, fără regretul zilei de ieri sau necunoscutul zilei de mâine! Ce-a fost, a trecut – luăm lecțiile și mergem mai departe. Ce-o fi mâine, om vedea, nimic nu e sigur, garantat, definitiv. Dar astăzi e aici, cu bucurii și provocări, pe care le primim cu gândul că lucrează spre binele nostru.

Suntem muncă de o viață! Să o facem frumos, responsabil, cu iubire și îngăduință!

Te îmbrățișez!

Ancuța (o femeie mult frământată, deplin vindecată, pe drumul ei „plecată”)