Dacă întrebi femeile care este cea mai mare provocare, cea mai puternică frică, cea mai paralizantă experiență de care s-au lovit sau pe care încearcă s-o evite, e posibil ca 90% dintre ele să-ți răspundă: nașterea. Ca una care a trecut prin 5 astfel de momente fără să rămân traumatizată de tot, ba chiar cu o amintire pozitivă, mi-am dat seama că ceea ce m-a ajutat de fiecare dată a fost:
📚INFORMAREA La primul copil, în 2009, am avit binecuvântarea să o cunosc pe Liliana Tudose, cu care am făcut un curs Lamaze de pregătire a nașterii. Felul ei cald de a explica clar etapele travaliului, rolul hormonilor, importanța respirației, chiar și contactul piele pe piele cât mai repede după expulzie, mi-au fost un real ajutor în experimentarea, procesarea și înțelegerea primei nașteri. Am înțeles foarte profund însemnătatea întregului proces, rolul durerii și mai ales bucuria împlinitoare a ținerii bebelușului în brațe pentru prima oară. Înaintea următoarelor nașteri, am recitit articole, am urmărit filmulețe pe youtube, am ascultat interviuri care să-mi reîmprospăteze informațiile și să-mi ofere o stare (cât de cât) liniștitoare😉. Când înțelegi ce ți se întâmplă, cât de puternic te ajută corpul dacă știi să-l asculți și treci prin fiecare etapă conștientă, este imposibil ca travaliul să nu se termine bine, pentru bebeluș, dar și pentru mamă.
⚖️PĂSTRAREA CALMULUI / LUCIDITĂȚII Am fost de fiecare dată o graviduță ancorată în prezent, care a încercat să-și păstreze liniștea, umorul și pacea chiar și în travaliu. Nu mi-am consumat energia inutil, nu m-am zbuciumat, nu am țipat doar pentru că îmi era frică. Să ai grijă de minte, gânduri, trăiri în momente de intensă durere nu-i un lucru ușor, dar este realizabil. Mai ales când înțelegi scopul întregului proces!
👂ASCULTAREA INDICAȚIILOR MOAȘEI /DOCTORULUI Pe măsură ce se adunau experiențele, am dat de moașe din ce în ce mai pregătite, mai actuale, mai empatice. Am născut în același spital de stat de fiecare dată și am putut observa progresul profesional și uman al corpului medical. Colaborarea cu moașa a fost cu siguranță cheia pozitivă care m-a ajutat să rămân cu o atitudine pozitivă, chiar plăcută asupra nașterii în general. Sfaturile, ajutorul și încurajarea ei m-au ținut calmă, prezentă, conștientă, de fiecare dată.
Nu vreau să stârnesc polemici despre nașterea naturală vs cezariană, spital de stat sau particular, alăptare la sân sau hrănirea la biberon. Nu e treaba mea să stabilesc dacă una e bună, iar alta ba. Nu sunt nici medic sau cadru medical cu competențe în domeniu. Împărtășesc experiența mea strict personală, poate încurajează în vreun fel viitoarele mămici.
Aveți încredere că Dumnezeu a creat corpul nostru cu multă înțelepciune și l-a dotat cu tot ce este necesar să aducă pe lume minuni🤗
