Citesc cu întârziere declarațiile lui Buhnici despre corpul perfect de arătat lumii și valul de reacții (de toate felurile) care mi-au invadat feed-ul. De obicei las fără reacții diversele subiecte fierbinți pentru că nu mă afectează în niciun fel, dar de data aceasta nu mai tac!
Am riduri în colțul ochilor, vergeturi pe coapse și abdomen, cel puțin 5 kg în plus, mâinile muncite, picioarele obosite că nici mama lui Lioton Gel nu le mai odihnește😅. Nu mă expun pe unde apuc, nu de rușine, ci din bun simț. Și totuși, nu mă simt mai puțin femeie decât orice fotomodel de succes!
Ridurile mele sunt semnele nopților nedormite, a lacrimilor multe vărsate în singurătate, a râsului copios la glumele copiilor mei…
Vergeturile sunt semnele victoriilor corpului meu asupra neputințelor, provocărilor și greului sarcinilor, purtate cu atâta jertfă și iubire…
Mâinile mele mari, puternice, aspre uneori m-au ajutat să cresc copii, să-i îngrijesc, să-i port în brațe chiar și atunci când nu mai puteam; mi-au fost prelungirea inimii când alinam, când pansam răni, când pregăteam ciorba caldă pentru cină..
Picioarele mele prea musculoase au făcut kilometri pe jos, au plimbat, au alergat, au depășit obstacole văzute și nevăzute..
Nicio părticică din corpul meu nu este impecabilă, nici perfectă. Port pe mine semnele timpului, ale experiențelor care m-au transformat în femeia care în câteva zile va implini 37 de ani. Vă spun cu toată sinceritatea că nu mi-aș da viața, așa cum a fost, este și va fi, pe un corp de păpușică, impecabil și perfect! Pentru că a fi femeie înseamnă mai mult decât botox în buze și decolteu provocator la rochie.
Am în cuib o fetiță prețioasă, pe care o cresc cum știu eu mai bine, mai frumos, mai curat. O învăț să fie delicată, îngrijită, manierată. Să-și asorteze cămășile cu pantalonii, căciula cu geaca, bentițele cu rochia. Să fie curată, la trup și la suflet. Să arate frumusețe în purtare, în vorbire, în exterior și în interior. Mai mult decât s-o „împopoțonez” cu dantele și catifea, mă străduiesc să îi arat frumusețea femeii înțelepte, empatice, fidele. Dincolo de reviste și imagini photoshopate, să găsească în mine, mama ei, un MODEL de femeie adevărată, cu toate imperfecțiunile lăsate de iubire, devotament, grijă!
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei!
Sunt de acord cu tine, Ancuța. Si eu am 4 fetite in cuib și fix aceleași valori le transmit, dar eu din declarația lui Buhnici am înțeles ca nu e in regula, ca noua femeilor, sa ni se para normal sa privim o reclama cu femei mai „plinuțe” (caci au început sa apară mai peste tot) si sa credem ca a manca compulsiv și a bea Cola este in regula, pe motiv ca trebuie sa ne simțim bine în pielea noastră. Motivele pentru care noi mamele, devenim mai plinuțe, în urma mai multor sarcini sau poate din motive de sănătate, nu cred ca erau cele vizate de el, ci mai degrabă mi se părea ca ataca lipsa interesului pentru sănătatea corpului nostru (sa nu uitam ca studiile spun ca mai mult de 50% din populația României este supraponderala), care rămâne pana la urma „templu al Duhului Sfant”. Nu cred ca Duhului Sfant i-ar placea sa locuiască intr-un corp care a pierdut lupta cu kebabul. Felul în care a spus-o poate nu a fost cel mai strălucit, dar ideea eu am înțeles-o altfel: Mancam ca să trăim, nu trăim ca să mancam.
…fara cuvinte 🤗
Alice, bun venit în cuib! Sper să găsești aici încurajare și motivație!