Dacă întrebi mai mulți părinți ce-și doresc pentru copiii lor, sunt șanse ca 95% dintre răspunsuri să fie: Fericire!
Știți că am obiceiul să analizez lucrurile din jur, oamenii cu care interacționez și evenimentele prin care trecem ca familie, ca să învăț din ele, pentru viața mea și binele copiilor. Pentru că vreau să dau și eu un răspuns acestei întrebări, m-am tot uitat în stânga și în dreapta, la familii împlinite, închegate și puternice; la oamenii senini, care îsi trăiesc viața frumos și care îmi sunt modele. Sincer vă spun că nu am găsit fericirea absolută nicăieri!
Nu cunosc om fericit tot timpul, care să nu aibă probleme, care să ducă o viață împlinitoare din inerția dorinței de a fi fericit. Am găsit în schimb oameni mulțumitori cu ceea ce au, care se bucură de Astăzi și Aici, care sunt recunoscători lui Dumnezeu pentru minunile mari, dar și pentru cele mici; sunt cei care apreciază alți oameni, mai mult decât lucrurile materiale; cei care împrăștie în jur bunătate, chiar și celor care nu merită. Sunt oamenii care știu să sărbătorească micile victorii ca pe cele mari, oameni pentru care prezentul este la fel de important ca viitorul. În niciun caz nu sunt resemnați, dând vina pe viața care nu a fost bună cu ei, pe context sau pe societate. Nu sunt nici visătorii nerealiști, care așteaptă împlinirea și bucuria să le cadă în poală, fără eforturi, doar pentru că li se cuvin (cel puțin așa cred ei). Nu sunt nici măcar cei care au trecut ușor prin viață, fără multe lipsuri sau încercări.
„Fericirea” pe care o doresc copiilor mei este, deci, mulțumire, bucurie, recunoștință, bunătate, prietenie, credință, pace. Dar toate acestea nu pot fi experimentate fără tristețe, încercare, oboseală, muncă, efort, critici sau durere. Așa este viața, cu zile bune și grele, cu provocări și încercări, cu zâmbete și lacrimi. „Fericirile” pe care le doresc eu copiilor mei sunt diferite și ciudate:
➡️să înțeleagă că viața e frumoasă și când sunt nori
➡️să se bucure de zilele fericite și să nu deznădăjduiască în cele triste
➡️să se înconjoare cu oameni profunzi, care să le înfrumusețeze existența
➡️să privească încrezători viitorul și să muncească pentru visele lor
➡️să aibă răbdare, știind că lucrurile importante vin la timpul lor
➡️să trăiască dezamăgirea, tristețea, pierderea, neîmplinirea cu seninătate
➡️să se cunoască foarte bine pe ei înșiși, ca să știe ce anume îl împlinește pe fiecare în parte
➡️să găsească speranță în vale și recunoștință pe culmi
➡️mai presus de toate, să aibă pacea care vine din încredințarea că Dumnezeu îi are în mâna Lui.
Tu cum vezi împlinită viața copilului tău? Ce „fericire” îi dorești? Împărtășește cu noi, ne-ar plăcea să auzim și alte păreri🤗
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei.