Într-o după-amiază am plecat la grădină cu băieții mici și tati. Am muncit roșiile, ardeii și vinetele până la 10 seara; cei mari au rămas acasă, mai aveau teme; când ne-am întors, ne-au așteptat cu o mare surpriză: curățenie în toată casa, vase puse la spălat, măturat și șters praful peste tot, ba chiar au pregătit și haine pentru frățiorii mici, cu care să se îmbrace după baie.☺
În altă zi, lăsasem niște cartofi curățați în apă pe aragaz și i-am sunat când eram pe picior de plecare de la grădină, să-i pună pe foc (cu gândul ca fac eu piure când ajung acasă). Iar surpriză, pregătiseră ei masa: piure și salată de legume făcute de ei, cu grătar din frigider, iar David a coborât la magazin după pâine. Poate că mi-era foame, dar a fost o cină foarte gustoasă!🙂
Într-o dimineață de luni, aud alarma și sar din pat, era 7.20. Toți 3 elevii erau îmbrăcați gata de școală, mă lăsaseră să dorm mai mult și s-au pregătit singuri. ☺
Câteodată vreau să-i verific la teme, dar nu mă mai lasă: „Du-te, mami și odihnește-te!”☺
Simt, în sfârșit, că am copii mari!😀
Se descurcă singuri foarte bine și eu am încredere să-i las câteva ore, fără să-mi fac griji continuu. Ce apreciez din întâmplările povestite este faptul că au lucrat în echipă și au avut inițiativă; au înțeles că venim obosiți și înfometați acasă, că frățiorii mici vor fi plini de nisip și trebuie să intre direct la duș. Este foarte important pentru mine, ca mamă, să-i fac pe toți să simtă cu familia, și binele, și greul. După ani în care am muncit și părea că nu sunt roade, mă copleșește sentimentul de împlinire când îi văd cum se transformă în oameni descurcăreți, de încredere, muncitori și prietenoși.
Această postare este pentru mămica prinsă între rufe de spălat, pamperși de schimbat și jucării de strâns, care simte că muncește degeaba, care vorbește dar pare că nu e auzită, care investește în copiii ei, chiar și în zilele în care nu mai poate..există speranță!☺
Așteptând viitorul cu bucurie,
Ancuța
Sursă foto: arhiva personală, toamna din iunie 2021😁
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Vă aștept și pe Instagram la cuibulancutei.
Abia astept acele zile 😁
Hi-hi, din nou parca scrii special pentru mine 🙂 Uneori ma intreb unde am gresit de sunt nevoita sa strang tone de jucarii si de haine, sa spun de zece ori acelasi lucru si sa nu il faca decat cand deja imi sare tandara si incep sa tip…
Dar exista o raza de speranta: Azi la Biserica cel mic (4 ani) a fost tare agitat, atat de tare incat la un moment dat am inceput sa plang de frustrare ca nu reuseam sa-l fac sa stea linistit in nici un fel si de jena pentru ca deranja Slujba. Cei mari (7 si 9 ani) m-au vazut si cand am ajuns acasa s-au oferit sa pregateasca ei masa de pranz cat eu ma odihnesc.
Cum reusesti sa te imparti intre servici, copii, casa, gradina? te ajuta parintii / socrii?
Iti multumesc pentru ca scrii.