Cu fiecare mamă cu care vorbesc zilele acestea despre venirea școlii, împărtășesc temeri și gânduri mai puțin optimiste; nu știu voi cum sunteți, dar la mine în cap e o zbatere și o frământare continuă:
-ce fel de școală vor începe copiii anul acesta? Nu erau de ajuns grijile celorlate începuturi de toamnă, cu rechizite de cumpărat, zarzavaturi și murături, pregătiri pentru iarnă? Sunt estompate și înlocuite de frică și nesiguranță?
-cât timp vor merge copiii fizic la școală și când vor trece iar la ore online? Ce să-mi doresc? Care varianta prezintă mai puțin disconfort pentru ei?
-cum să le stârnesc entuziasm legat de începerea școlii, când pe mine mă cuprinde panica de fiecare dată când îmi amintesc că mai sunt câteva zile de vacanță?
-cât mai am de muncă cu copiii să țină masca corect, să nu bage degetele în nas, să se dezinfecteze des pe mâini?
-cum să-i conving să nu se apropie prea mult de colegi, să stea în banca lor, să fie „statui” când ei sunt plini de viață?
-cum se va descurca doamna cu atâția elevi în clasă? Cât va reuși să predea într-o oră, fără să atragă atenția vreunui copil să țină masca corect, altuia să-i amintească să-și igienizeze mâinile, etc?
-se merită nebunia asta cu începutul școlii? Nu va fi prea mare prețul pe care-l vom plăti cu toții?
-cum să stau liniștită acasă 4 ore cât sunt ei la școală, sperând să nu primesc telefon de la doamne să mă anunțe că au fost luați cu izoleta pentru că au tușit sau au făcut febră?
-cum mă voi descurca acasă cu 3 elevi și 2 preșcolari când vom trece la școala online?
-cum să fiu calmă și netulburată, când cumpăr măști și geluri, spirt și dezinfectanți cu maximă prioritate, în locul caietelor sau culorilor?
-cum să aștept bucuroasă frumosul septembrie când aud atâtea scenarii nerealizabile și părerile contradictorii ale „specialiștilor”, tot felul de inși care tulbură fărâma de echilibru pe care o mai am?
-cum simt copiii mai mari diferența dintre 2020 și anii din urmă? Cum să-i liniștesc când îmi povestesc pesimiști cum văd ei viitorul?
-să fie asta noua normalitate? Ce se urmărește prin inocularea atâtor gânduri negre și paranoia?
-când vom fi liberi din nou, să călătorim fără teamă, să alergăm în parc fără frică, să ne îmbrățișam fără rețineri?
Aștept răspunsuri liniștitoare..
Vă mulțumesc pentru vizita pe blogul Cuibulancutei. Dacă v-a plăcut acest articol vă invit să dați un like mai jos. Va astept si pe Instagram cuibulancutei.
Noi am lasat deoparte aceste indoieli si axat pe cresterea imunitatii: miscare, alimentatie, somn, seninatate in casa. Masti doar cele cusute (cost mic, elasticul si materialul), nu dezinfectante ca apa si sapunul sunt minunate, am evitat spatiile aglomerate cu oameni neglijenti (fara supermarket sau mall-uri, la piatza mergem la 7 dim) asa ca la scoala va fi bine.
Ma gandesc sa nu mergem la prima zi de scoala, cand si parintii si bunicii se inghesuie. Ca masura preventiva. Si o sa scriu un email scoliii sa faca admisia copiilor in ture – unii la 7:30, unii la 7:45, unii la 8:00, sa scada din bulibasheala obisnuita. Habar nu am daca directorul e dispus la asta dar daca nu incerc voi ramane cu ideea in cap.
Si noi am evitat iesirile..in prima zi stam acasa!
Psalmul 37:5 VDC
„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra!”
De multe ori m-ai încurajat, Ancuța, asa ca te îmbrățișez și te încurajez și eu cu acest verset. Doar Domnul care este Suveran ne păzește și El va va purta de grija asa cum a făcut-o pana acum. Nici un fir de par nu ne cade fără știrea și voia Lui! Încurajează-te citind Biblia cum am văzut ca și faci. Acolo găsim atâtea promisiuni minunate. Știu ca le știi, pentru ca am urmărit postările tale. Le-am sorbit cu mult interes. Te îmbrățișez, mămico frumoasa și curajoasa! Cum a spus Domnul lui Ghedeon: „Domnul este cu tine, viteazule!” Asa este și cu tine azi și în fiecare zi! Cu drag, Roxana, mămică tot de 5.