Inainte sa am copii, demult, tare demult, imi imaginam viata de mamica in culori pastel😄😄Eu, vesela si jucausa, cu parul aranjat la milimetru, cu haine asortate si pantofi cu toc, mereu dispusa la joaca, intotdeauna bucuroasa de musafirii copiilor mei, pregatind meniu diverificat si mici bucurii, rezolvand orice neintelegere intre copii cu mult calm. Toata sarcina am citit carti despre cresterea copiilor, bloguri scrise de mamici, reviste despre educarea copiilor si orice era legat de copii. Credeam ca le stiu pe toate si ma simteam pregatita!
Apoi am nascut si toate lucrurile pe care le „stiam” au zburat pe fereastra! Programul de somn al bebelusului meu nu se incadra in ceea ce recomandau autorii de bestseller; alaptatul la 3 ore era de fapt la cerere; recomandarea pediatrului la inceputul diversificarii nu era pe gustul copilului meu. Am inlocuit repede tocurile cu balerini si adidasi pentru a alerga mai usor in parc, iar in zilele bune reuseam sa-mi aranjez parul intr-o coada decenta.. Si uite asa, am inceput sa ma simt vinovata ca nu-mi ies lucrurile cum as fi vrut si neputiincioasa pentru ca nu sunt mama care speram sa fiu.
Cand alaptam bebelusul, ma simteam vinovata ca nu stau cu cel mare..Cand pictam cu cel mare, ma mustra constiinta ca nu ma joc cu cel mijlociu. Gateam doua feluri de mancare, dar eram trista ca nu am facut si un desert. Duceam copiii la biblioteca dar ma simteam vinovata ca nu am stat jumatate de ora si in parc. Daca lasam vreunul o noapte la mama soacra, ma gandeam la el cu o mila de parca l-as fi parasit de tot. Si cativa ani, asa am trait!
Intre timp, am luat-o de la capat de inca patru ori si am ajuns int-un punct din care vad lucrurile altfel decat acum 9 ani😄
Nu ma mai simt vinovata daca intr-o seara copiii mananca paine cu unt.. sau daca ii las cu bunicii cateva ore ca sa fac cumparaturi in liniste. Nu se intampla nimic daca uneori nu reusesc sa fac ordine in toata casa sau in chiuveta mai sunt vase de spalat; nu-i un capat de lume daca copiii mananca un sandwich cu salam in loc de broccoli sau spanac. E buna si painea de la magazin sau biscuitii cu crema, daca nu reusesc sa coc eu ceva! Pot sa merg linistita cu sotul meu la o nunta, copiii nu vor fi traumatizati ca raman acasa.
Draga mamica coplesita de vinovatie, in fiecare zi esti asaltata cu sfaturi despre cresterea copiilor, ti se pun sub ochi diferite tehnici de educare si indreptare de comportamente; toata ceata de experti in parenting vor sa te ajute sa devii o mama adevarata. Niciodata in istoria umanitatii, mamele nu au avut parte de atatea informatii care sa le sufoce, sa le inhibe instinctele, sa le ameteasca..toate pun o presiune extraordinara pe tine si de multe ori ajungi sa crezi ca nu esti buna de nimic. Dar nu este asa..Iti spun cu toata dragostea!
Nicio carte de parenting nu te invata cum sa fii mama mai bine decat copilul tau! Asculta-l si iubeste-l..restul lucrurilor vin de la sine!
Nu poti sa fii gospodina desavarsita, mama perfecta, sotie model decat o perioada limitata de timp. Toate treburile te consuma pe tine si energia ta si vei ajunge in scurt timp macinata de vinovatie si coplesita de oboseala. Copiii tai au nevoie de tine senina, nu zbuciumata, odihnita, nu epuizata.
Nu lasa sentimentul de vinovatie sa-ti fure din bucuria de a fi mama!
Cu toata dragostea, o mama trecuta prin apele vinovatiei, ajunsa pe tarmul linistit
Citeste si Cand esti doar mama..
M.ai facut sa plang… e lung drumul pana la tarmul linistit? Eu ma zbat de 6 ani aproape, am 3 copii, dar tot departe mi se pare tarmul
Draga mea, nu deznadajdui..bucura-te de copii, asa cum sunt..
Iti scriu in timp ce alaptez un bebelus si legan pe picioare pe fratiorul lui😀 Toate avem si zile imposibile, dar Dumnezeu ne va rasplati tot efortul!